luni, 7 martie 2016

Vitrina nu-i ca magazia

Grosul mărfii se depozitează în magazie. În depozit, acolo unde este spațiu mai mult și unde nu-i nevoie să ții curățenie-lună și nici să fie ordine impecabilă. Marfa o scoți la vânzare în față, la lumină, o ștergi de praf și-o pui în poziția cea mai avantajoasă pentru a atrage maxim de priviri și pentru a face cumpărătorul să bage mâna în buzunar. Vitrina vinde, este adevărat, dar toată marfa cu preț adăugat și strălucind din galantar provine și staționează inițial, la preț mult mai mic și având ambalajul pe ea, în depozit.

Ți s-ar ridica părul măciucă să constați câte persoane câștigă o grămadă de bani fiind niște ageamii și niște inocenți incompetenți în domeniile în care-și trag sforile și averile.
Ți s-ar chirci sufletul de durere să vezi câte femei frumoase, unele chiar măritate sau în relații amoroase de fb, sunt crunt de nefericite în dragoste, în trecut, în prezent și la marea majoritate și în viitor.

Ți s-ar luxa creierul să observi puternici bărbați de stat sau impresionanți mari afaceriști sau sportivi care sunt doar păpuși și manechine ușor manevrabile în mâinile unor sforari din umbră sau o unor femei de fier.

S-ar putea să te mire să constați că există femei aparent bogate, conducând mașini de multe zeci de mii de euro, locuiesc în case somptuoase de sute de mii și care sunt îmbrăcate și încălțate după ultimele răcnete din domeniu, dar care nu dispun în realitate de nimic al lor personal, nedispunând de prea mulți bani de cheltuială zilnică, neavând libertatea unui program personal, deși se afișează în galantar zilnic. Multe dintre ele cerșesc zilnic, da!, efectiv cerșesc, de la soți sau amanții făcuți ostentativ tocmai din aceste motive, niște firfirei pentru a putea ieși ”cu fetele” la o cafea sau o înghețată. Dar trebuie să posteze imediat asta pe fb pentru a certifica sponsorului unde și-a cheltuit bănuții.

Știu că nu mă vei crede niciodată dacă-ți spun că există multe femei, foarte multe, zâmbitoare, aranjate după reviste și aparent fericite în postările ritmice și febrile pe fb, dar și în aparițiile răpitoare din viața socială reală ostentativ umplută și plină, dar care plâng în hohote de nefericire, durere și singurătate în doi imediat ce ajung acasă, ori în brațele celei mai bune prietene sau la pieptul sufletului-pereche.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.