Merg spre magazin, sunt pe o stradă mică, trotuar îngust, cam frig, lume zgribulită, grăbită, încotoșmănită. În fața mea un el mare, lat și înalt, cu căciulă cu urechi, cu gluga hanoracului pusă peste căciulă, călcând ca un elefant, greoi, mătăhălos și cu a lui prietenă sau iubită - probabil, o mică și veselă veveriță, atârnată de mână, cu capul descoperit, părul lung prins într-o coadă simplă, demnă, dreaptă, pantofi sport roz, slim, fit, săltând pe vârfuri jucăușă. Discutau aprins, vociferau, gesticulau, se certau în mers alert, el domina peisajul acustic și vizual.
La un moment dat el se oprește brusc trăgând-o violent de mână, părul din capul ei flutură sălbatic în aer și când ea se uită fix și mirată la el, o întreabă cu ură:
- Tu nu mă vezi? Tu chiar nu mă vezi? Mă vezi sau nu mă vezi?
M-am oprit și eu în loc, m-am uitat la ea - era terifiată, m-am uitat la el - părea foarte agitat, m-am oprit în dreptul lor - deși mi-am jurat că nu mai fac asta niciodată după ce am pățit-o de atâtea ori, i-am întrebat direct dacă e totul ok - au dat simultan aprobator din cap, m-am mai uitat o secundă la ea - se liniștise puțin, parcă a și zâmbit o secundă, apoi i-am evitat și mi-am continuat drumul.
Intru în magazin, mă apuc de cumpărături. După vreo două-trei minute intră și ea, singură, vizibil plânsă și răvășită și se oprește fix la raionul de înghețată. Îndeasă încet două cutii diferite în coș, tot suspinând, ia și o cutie mare de pizza din frigiderul de alături, apoi dispare agale după raftul de ziare spre case.
Nu știu dacă e neapărat util să vezi pe cel de lângă tine cum este, cum arată, ce este la exterior.
Cred că mai important este să vezi cum este el cu adevărat în interior. În momentele dificile, în clipele grele, la tensiune și stress.
http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/07/atenta.html
La un moment dat el se oprește brusc trăgând-o violent de mână, părul din capul ei flutură sălbatic în aer și când ea se uită fix și mirată la el, o întreabă cu ură:
- Tu nu mă vezi? Tu chiar nu mă vezi? Mă vezi sau nu mă vezi?
M-am oprit și eu în loc, m-am uitat la ea - era terifiată, m-am uitat la el - părea foarte agitat, m-am oprit în dreptul lor - deși mi-am jurat că nu mai fac asta niciodată după ce am pățit-o de atâtea ori, i-am întrebat direct dacă e totul ok - au dat simultan aprobator din cap, m-am mai uitat o secundă la ea - se liniștise puțin, parcă a și zâmbit o secundă, apoi i-am evitat și mi-am continuat drumul.
Intru în magazin, mă apuc de cumpărături. După vreo două-trei minute intră și ea, singură, vizibil plânsă și răvășită și se oprește fix la raionul de înghețată. Îndeasă încet două cutii diferite în coș, tot suspinând, ia și o cutie mare de pizza din frigiderul de alături, apoi dispare agale după raftul de ziare spre case.
Nu știu dacă e neapărat util să vezi pe cel de lângă tine cum este, cum arată, ce este la exterior.
Cred că mai important este să vezi cum este el cu adevărat în interior. În momentele dificile, în clipele grele, la tensiune și stress.
http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/07/atenta.html
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!