vineri, 14 aprilie 2017

Nerușinați și nescuipați

Pe vremuri rușinea era legea primordială ce ferea comunitățile închegate de asaltul fărădelegilor și a nelegiuiților. ”Să-ți fie rușine!” era odinioară mustrarea și ocara supremă, la care cel ce o primea intra în pământ de ochii apropiaților ce-l dojeneau. Astăzi nu mai există nici un pic de rușine.
Furtul, corupția, nepotismul, parvenitismul, incultura, impostura, incompetența sunt piese integrante, definitorii și omniprezente în România de sus până jos, de la vlădică la opincă, de la politicienii ce au devenit efigia josniciei neamului nostru până la cel mai mic funcționar și amploaiat, chiar și la privat sau în corporații.

Dar răul cel mai mare, mai dăunător decât cancerul pe care-l reprezintă pentru viitorul societății noastre, este lipsa de reacție a membrilor onești și curați la fiecare dintre agresiunile nevăzute exercitate de fiecare dintre piesele enumerate mai sus, pentru că fiecare are pe ”cineva drag”, o rudă, o combinație, o relație, o afacere sau măcar un prieten cu care se scaldă în mocirlă sau beneficiază de avantajele scurse din haznaua reprezentată de societatea noastră bolnavă dominată de furtul, corupția, nepotismul, parvenitismul, incultura, impostura și incompetența ce sufocă țara asta și pe oamenii cât de cât civilizați, puțini câți au mai rămas pe-aici.

Până când nu-i vom mui public, ferm și cu voce tare, răspicat, constant și pe termen lung, pe toți ”cei apropiați”, fie ei rude sau prieteni ori doar colaboratori sau parteneri de afaceri, care admiră, protejează, votează sau beneficiază cumva de pe urma hoției, inculturii, corupției, incompetenței, sau a nepotismelor ori corupției, nu vom progresa prea mult.
Astfel vom rămâne încă multe decenii ultimii proști, sclavi pe plantațiile lor, și cei mai săraci ai Europei.

Am zis decenii?

Am greșit.

Milenii doream să spun.



2 comentarii:

Andrei Dominic spunea...

Oare ai vrut sa spui pana cand ii vom numi public?
Radacinile sunt de foarte multi ani, de cand tot ce era bun, frumos si de calitate se vandea pe sub mana. De cand minciuna si ipocrizia a intrat in normalitate, macar atunci oamenii cinstiti si vrednici aveau de multe ori castig de cauza. Exista cineva care pandea si pe cel mic si pe cel mare in mod egal. Si erau ipocriti care faceau bine si ipocriti care faceau rau. Si mai erau foarte multi oameni corecti.
Eu nu prea aveam parte de lucruri luate pe sub mana. Noroc cu sarbii.

Gelu M. spunea...

Fiecare are ceea ce caută şi primeşte ceea ce cere.