luni, 1 mai 2017

Brățărică, broșă, pieptul cald și deschis?

Nu, nu mă deranjează că sunt doar un accesoriu pentru tine, probabil ocup locul pe care-l merit. 
Nu mă miră faptul că sunt un fel de bijuterie pe care o porți la ocazii ca să te simți tu bine, mândră și deosebită, și să-ți pui în evidență o parte a corpului, cred că valoarea este dată de raritate, nu de duzină. 
Nu astea mă supără, chiar nu vreau să devin ceva banal, cotidian, uzual pentru tine. Nu intenționez să fiu chiloții tăi sau sutienul tău zilnice. Ele îți sunt dragi și confortabile azi, dar cu siguranță vor ajunge la lada de gunoi a istoriei tale amoroase, chiar dacă au fost ani, zeci de ani, în proximitatea ta.
Sunt de acord să rămân o podoabă folosită cu plăcere rar, foarte rar, și astfel să mă ițesc în viața ta, secvențial, pentru cât mai mult timp, poate pentru toată viața, așa cum îți dorești și tu. Dar bijuteriile se protejează, se întrețin, se apără, ești pregătită să-ți alinți și cocoloșești odorul?

Probabil că ai să te miri de larghețea mea și ai să te întrebi ce-mi doresc la schimb pentru libertatea absolută pe care ți-o ofer. Îți spun deschis: onestitate, atât îmi doresc de la tine. Sinceritate, deschidere, încredere - astea le-aș dori pentru schimbul că-ți sunt azi doar un accesoriu utilizat la răstimpuri și nu mă revolt cerându-ți unica posesie. 
Poți să-mi oferi onestitatea ta totală? 
Zi-mi sincer: poți?

Mi-ar plăcea să putem vorbi orice, fără să ne temem că am putea fi judecați, pedepsiți sau blamați pentru gândurile sau aspirațiile noastre.
Aș vrea să nu avem secrete, iar când ceva important se petrece în viața noastră, imediat celălalt să fie primul care află, care se pune pe gânduri, căruia îi ceri părerea, binecuvântarea, îndrumarea sau sfatul.
M-aș bucura să existe atâta deschidere între noi și o adâncime confortabilă a comunicării, încât orice eveniment sau sentiment ori stare să încapă între noi și să le putem discuta pe toate, fără ca sufletele noastre să se îndepărteze un milimetru sau relația noastră să se fisureze vreodată.

Așadar, ce ai hotărât? 

Ce vrei să-ți fiu: mângâiere și deturnare de atenție ca o brățărică discretă pe glezna-ți fină sub gambele puternice sau, mai bine, magnet de priviri și invidii ca broșă ostentativă din pieptul tău cald adăpostind suflețelul deschis și generos?

  



22 de comentarii:

  1. Dar de ce se exclud cele doua ipostaze ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Atunci.. de ce e cu "sau" ?!
    Presupun ca si invers ar fi cam greu de ales ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si, in plus, cum se face ca preferi sinceritatea in locul misterului ?
    Daca stii totul azi, nu risti sa te plictisesti ?! ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. "Ma amuza oamenii care in cuplu spun ca pot vorbi despre orice."
    Care o fi adevarul ?!?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Habar n-am. Cine-i deşteapta amuza(n)tă?

      Ștergere
    2. Nu. Sunt sătul de deştepți, vezi unde a ajuns țara cu luminoşii rezistenți. ☺

      Ștergere
  5. Hmmmmmm. Imi sta pe limba sa zic ceva..

    RăspundețiȘtergere
  6. Libertate contra Liberate, sinceritate si fairplay contra sinceritate Si fairplay, incredere contra incredere.
    Mi se pare mai corect asa.
    Oricum ai aceeasi libertate, nu ?

    RăspundețiȘtergere
  7. Libertate contra libertate, adevar si fairplay contra adevar si fairplay, sinceritate contra sinceritate, incredere contra incredere.
    Mi se pare mai onest asa...

    RăspundețiȘtergere
  8. Libertate contra Liberate, sinceritate si fairplay contra sinceritate Si fairplay, incredere contra incredere.
    Mi se pare mai corect asa.
    Oricum ai aceeasi libertate, nu ?

    RăspundețiȘtergere
  9. Sehe, oricare dintre cele cinci obscure ești tu sau alta, mp, pui și tu odată linkul ăla cu care te lăudai atât, draga mea? :-)
    Mulțumesc. ;-)

    RăspundețiȘtergere
  10. E de pe un hard disk mai vechi, dar poti fi sigur ca nu ma inseala memoria :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Ce te întreb eu și ce răspunzi tu... Ce noroc pe mine cu cititoare ca tine. Vae phalus nostrum! Și e numai vina mea, știu asta.
    E numai și numai vina mea! Corect.

    Te întrebasem, revin:
    „Sehe, oricare dintre cele cinci obscure ești tu sau alta, mp, pui și tu odată linkul ăla cu care te lăudai atât, draga mea? :-)
    Mulțumesc. ;-)„

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.