Repet: Va fi bine!!!

Fix în momentul în care te aştepți mai puțin, dar fix atunci şi nu mai devreme, vestea bună va veni şi dorința pozitivă se va îndeplini.

Răbdare!

:-)

Va fi bine!

❤

Să ai tot timpul, dar tot timpul, notează-ți undeva dacă uiți, mai ales în momentele tale grele, vorbele astea în minte:

Al tău, doar al tău?

Să te uiți la femeia ”ta” mai ceva ca la femeia ”altuia”...

Decât să te tot strofoci în fiecare noapte cu mari și elaborate rugăciuni înălțate, ce te depășesc oricum ca și ritual și noimă, nu mai bine dai tu curs ziua micilor rugăminți cotidiene care-ți stau în putere și care aduc bucurie celorlalți și pe cale de consecință ulterior și ție?

Dar tu pe mâinile cui ți-ai lăsa în grijă și afecțiune bărbatul sau femeia după moartea ta?
Ai trecut asta în testamentul tău?

Vezi? 

Eu ți-am zis că ești nepregătită.

Iubim, nu gândim.

Iubirea se trăiește, nu se discută.
E ca un ordin: se execută impecabil, nu se comentează.

Suntem gregari prin excelență, cei mai mulți dintre noi, ne place să ne adunăm cât mai asemănători într-un loc, ne simțim bine înconjurați de alții - chiar dacă îi cunoaștem vag sau aproape deloc, ne temem să stăm o clipă doar cu noi înșine. Și când ne-am întâlnit așa mulți, cu asta începem - să ne plângem împreună de diverse, fiecare își aduce aportul la discuție, și uităm binele personal de care beneficiem într-un fel sau altul orișicare și uităm și să fim recunoscători pentru asta.

Poate că ar fi momentul sa apreciem comorile pe care le avem fiecare în curtea lui. Și să fim mulțumiți că putem munci, că avem ce munci și că putem fi liberi și (relativ) independenți, că avem un acoperiș deasupra capului, că suntem relativ sănătoși și nu dăm puținii noștri bani pe la doctori. Chiar mâncând doar o felie de pâine și bând doar un pahar cu apă rece.

Cât suntem încă pe pace.

Eu zic să fim mulțumiți fie și cu atât.

E bine.

Va fi bine!

Adio, feisbuc!

Cum socializa lumea până la fb? 

Cei care n-au feisbuc nu socializează, n-au prieteni, nu comunică?
Nu se poate trăi fericit fără abatorul acesta de sentimente, senzații, caractere și viitor?
Nu există viață bună fără feisbuc?

Mi-a fost greu cu renunțarea la televizor. Am început să nu mă mai uit la televizor acum vreo zece ani. Cu reveniri, cu tras cu ochiul, cu abandonări, iarăși reveniri. De vreo cinci-șase ani deschid televizorul o dată pe lună sau la două luni. Primăvara și vara toată nu deschid televizorul aproape deloc. De fiecare dată când deschid televizorul, receiverul de semnal se resetează și uneori îmi cere parola, trebuie să sun la ei să mă deblocheze, sistemul consideră că ceva s-a întâmplat cu el, pentru că n-a fost folosit o lungă perioadă de timp.

N-am murit fără televizor. Dimpotrivă.

Sunt mult mai liniștit și mai relaxat de când am abandonat vizionarea televizorului.

Și n-am pierdut nimic neuitându-mă de ani de zile la tv, dimpotrivă.

Dimpotrivă!

Prin sfârșitul lui noiembrie 2017 scriam:

Cărniță de împrumut

Cică un tinerel drăguțel, prieten adolescentin al unei prietene de-ale mele de fb, ar fi postat una dintre scrierile mele mai vechi pe peretele lui, cuvânt cu cuvânt. Copy-paste, nici o virgulă n-a schimbat amicul meu. Sintagma mea finalizată în ”dodoașcă” l-a dat de gol pe google, deși eu nu mă sfiesc să folosesc ”pizdă” atunci când se cade și este necesar. Precizez că nu sunt ”prieten” cu drăguțul ce-mi promovează gratis ideile.

Nu mă supără așa-zisul furt, departe de mine gândul ăsta și nici nu consider un furt asta – chiar am precizat demult direct pe blog că se poate prelua orice text fără nici un copyright, pentru că n-am venit cu cuvintele mele de la mama de-acasă, era să zic ”din pizdă de-acasă”. Și eu am citit pe undeva toate cuvintele pe care le înșiruiesc pe aici sau aiurea. Nu mă lezează ”furtul” lui pentru că și eu am furat când eram tânăr ca el. Am furat și fructe, și legume, și două mașinuțe de fier ale unui văr mai mic și mai bogat de-ai mei, și ziare, (Doamneeee... ce bătaie mi-am luat de la căcatul ăla de România Liberă pe care l-am luat din cutia de scrisori a unui vecin și pe care-l citeam cu nesaț fix la locul faptei, adică stând în fund chiar sub toate cutiile de scrisori de unde de abia furasem...). 

Sorbiri, șoapte, tânjiri.

Ești o femeie atrăgătoare, o simți și o știi bine și tu, bărbații din jur ți-o confirmă zilnic, dar deși experiența ți-a deschis larg ochii azurii, anii de înțelepciune acumulată ți-au limitat avântul nesăbuit al mișcărilor și ți-au îngustat perspectivele și viitorul roze.

Îl vezi pe el la patruzeci și nu-i înțelegi vigoarea de care te bucuri cu nesaț cu fiecare atent țintită ocazie. Trăiești o nouă tinerețe sălbatică și sângele ce curge agitat prin inimă îți tulbură și creierul și, mult mai grav, sufletul neîncercat, neantrenat.

Să vinzi tot și să fugi?

Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să am puterea să vând tot, să las în urmă și baltă pe cel care sunt de ieri și de azi și s-o iau încrezător de mână fugind cu ea undeva departe...

Dezturmizare

Să te duci la mare cu nșpe prieteni după tine poate, și se simte bine, orișicare. Turma are valoare de amestecare și satisfacție din aglutinare.

Subînțelesuri

De multe ori, dacă ești norocos sau bulănoasă, vei observa cu adâncă satisfacție că un schimb intens de priviri cu subînțeles evident, chiar dacă mut, dar dublat de o susținută canonadă a zâmbetelor promițătoare, poate fi mai hrănitor, mai satisfăcător și mai bine ancorat în panoplia cu trofee memorabile a amintirilor amoroase decât orice întrepătrundere ulterioară inevitabilă a trupurilor.

Vai de nemulțumiți!

Știu că-i este greu să se descurce cu bani mai puțini celui ce puțini și mici bănuți are sau chiar deloc deseori. Vai de acela, vai de ea! Dar măcar este obișnuită cu greul și trece mai ușor peste hău prin experiența adaptării ritualice zilnice.

Viitorul e ieri

Nu ştiu cât de bine este că seara şi noaptea litoralul este animat puternic şi cluburile, restaurantele şi barurile-terase sunt neîncăpătoare.

Dar este evident că-i păcat şi rău că diminețile Soarele răsare cam singurel, iar razele ultraviolete şi briza matinală a mării mângâie pe prea puțini fericiți.

Încredere, glazură, stăpânire și consistență.

Foarte multe domnișoare și chiar și unele doamne afișează stăpânire de sine, încredere în forțele și calitățile proprii, mândrie și răceală distantă, mai ales atunci când defilează, pozează, sau, pur și simplu, tac în zonele de socializare sau în cele de lucru. Perfect identic se petreceau lucrurile pe vremuri cu partenerii din ring ai lui Mike Tyson. Erau extrem de tari în gură la conferința de presă de dinaintea meciurilor și se umflau în mușchi cu doar 24 de ore înainte de încasarea ko-ului ce venea cam invariabil la fiecare meci din tinerețea lui ”Iron” Mike.

Totul este mirific, încântător și atrăgător până la primele schimburi de priviri și, mai ales, replici și amabilități de încălzire dinaintea apropierii trupurilor.

Abandon

Telefonul este pe plajă ultimul refugiu al femeilor ignorate de bărbații cu care au venit la mare.

Nu, nu-i plictis, e abandon în fața conştientizării disparației punților de comunicare.

Puține femei.

Promit că voi fi cât se poate de fin și de civilizat se poate încercând în același timp să spun tot adevărul, să rămân onest față de tine și egal cu și față de mine. Nimeni să nu piardă, toți să câștigăm ceva - măcar experiență. 

Vreau să răspund franc și detaliat acum și aici tuturor prietenilor iscoditori și mai ales prietenelor curioase care m-au tot întrebat zile astea cum este vremea prin Vamă, care mai este temperatura apei, care este textura nisipului și cum sunt scoicile și rapanele la Corsarul, dacă mai sunt concerte la Bibi și cum este gulașul de vită cu berbecuț la Șoni, cum merg filmulețele de la festival din Frontiera și dacă mai sunt proiecții de filme pe spatele bibliotecii și ce cărți au de împrumutat pe acolo.

Iată situația detaliată cu răspunsurile intens solicitate:

Laicuri și cititoare

- Ce putine like-uri ai la niste postari ale tale chair foatre misto...

- Nu mă interesează neapărat laicurile. Lumea-i reticentă, timidă, iar laicurile costă. :-)

- Cum nu te intereseaza aprecierea celorlalti? Atunci de ce mai scrii? De ce continui sa mai publici pe fb?

- Degeaba, domnișoară.

- Ma minti. Ce urmaresti tu de fapt?

- Era să-ți zic o prostie...

- Zi-o! ;-)

- Dar ia stai puțin așa: acum îmi dau seama că nici tu nu-mi dai laicuri și zici că mă citești cu nesaț și că mă placi mult...

- Eu sunt mai retrasa si iti spun in privat direct ca te apreciez

- Gizăs! Chiar nu mă citește nimeni cu atenție.

- I do. ;-)

Concomitențe

Eu nu cunosc nici măcar una bucată femeie cât de cât frumușică, sau măcar cumva atrăgătoare - nu boccie total definitiv, și cu câte ceva în căpșorul de pe umeri și care să fie și singură și nefericită concomitent. Chiar nu cunosc un astfel de specimen. Ce, cunoști tu vreunul?!?

Balans

O greşeală, sau o vină, recunoscută şi cu învățămintele bine trase se poate considera pe jumătate iertată, înțeleasă, acceptată ca experiență constructivă de viață.

În nisip

Eu priveam mut de uimire prin ochelari spre Soare,

Ea admira în taină zâmbind larg la mare,

Împreună, beți de fericire, desenam necontrolat simultan în nisip inimioare...

Nebuloase, cinci-șase.

Ar fi util și plăcut să nu le încurcăm măcar pe astea cinci: 

- poți avea bani mulți, dar să fii perfect ”sărac” și complet nefericit;

- poți fi ”într-o relație”, chiar de ani de zile și legalizată la sfat, dar să nu (mai) știi ce-i aia iubirea;

- poți fi îndrăgostită de luni de zile și poți iubi nebunește persoana perfect potrivită la moment dat, dar să nu fii împreună cu ea;

- poți fi ”single”, fără o relație stabilă, dar nu singură;

- poți face sex zilnic, dar să nu știi ce-i aia plăcerea orgasmatică a unui dormit ghemuit la prânz, a unei plimbări seara prin parc sau pe malul mării, a unui ținut de mână fără cuvinte, a unui schimb de priviri cu mii de informații schimbate fără o vorbă...

Pentru restul există căsnicii, carduri, afaceri, neamurile, băncile și alți creditori de primă instanță și cohorta de prieteni.

Later edit:

Da, și șase: poți părea perfect sănătos la exterior, dar să suferi cumplit pe interior și nimeni să audă urletele sufletului tău.

Fb și fericirea

Nu cunosc nici măcar un singur om fericit care să posteze zilnic pe feisbuc.
Nici unul!
Dimpotrivă!

Cunoști tu pe cineva care să intre zi de zi pe fb și să fie și liniștit, şi sănătos, şi blând și zâmbitor având şi burtica plină şi viitorul ieri sau azi?

Îndrăgosteala

Îndrăgostirea nu-i îndrăgosteală.

Îndrăgostirea durează, dezvoltă, crește, eliberează și-i mișto. Tare mișto!

Zone comune

Chiar nu contează unde ești tu și nici de unde crezi că vii sau provii. N-are nici cea mai mică importanță unde-s acum eu și nici încotro mă îndrept și cu ce viteză.

Există reîndrăgostire?

Ok, de acord, am fost prea dur, reformulez mai blând ca să ajungă mai adânc: 

Pe merit.

Când te-ai îndrăgostit ultima oară?

E grea, nu?

Ok cu puf

Da, e ok să aibă câteva firișoare de păr și puf, mintea să n-o aibă netedă.

Iubirea-i fără șnur

Cred cu tărie, nu alcoolică, și nici din aia de-a harvardezei cu MTO, într-o bună comunicare verbală și, mai ales, non-verbală între iubiți. Ba cred că a doua este mai importantă. 

Ăăăăăă..... 
Da. 
Rectific. 
Prima chiar poate să lipsească când dragostea este puternică. 

E ca wireless-ul. Când semnalul e excelent n-ai nevoie de cablu sau țeavă. 

Totul se transmite prin aer, nevăzut...

Iubirea e de (re)ținut nu când o dai, ci când o furi sau o primești pe neașteptate.

Recunoscător, smerit, modest.

Recitesc texte mai vechi pe acest subiect, unele scrise și niciodată publicate, și recitindu-mă cu voce tare după luni sau ani de zile, ce repede trec anii!, nu reușesc să-mi dau seama cine le-a scris și cum le-a băgat în calculatorul meu sau nu-mi explic cine a scrijelit pe ciornele de mână de lângă laptop:

Speranță zilnică

Viața este scurtă. Foarte-foarte scurtă. Dacă ne raportăm doar la istoria modernă și cât de cât mai bine cunoscută, observăm că au trecut sute de ani foarte repede și în care s-au întâmplat o grămadă de lucruri interesante. Vedem cum bunicii noștri se duc pe lumea cealaltă, au trăit șaptezeci-optzeci, poate și nouăzeci de ani. Părinții noștri, unii dintre ei, încep și ei să se retragă la cer.

Speranța poate fi zilnică, dar și silnică. Ține doar de noi la care parte a paharului ne uităm. Nu-i rău să te uiți și la cea goală, dacă te hrănești cu cea plină. Să speri este bine, cât timp și dai din mâini: dacă te scufunzi liniștit(ă), fără să te zbați, nimeni nu va ști că ai nevoie de ajutor.

Bunul face bine

Dacă îți face bine, e bun.

Dacă nu-ți face bine, e rău.

E atât de simplu.
Mergi în pace mai departe!

Mai puțin, mult mai puțin!

Mai puțin, mult mai puțin:

1.     Vorbesc mai puțin și mai rar, doar întrebat sau solicitat intens, nu (mai) irosesc energie, nu (mai) plictisesc audiența; Mulțumesc! (Doamne, Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!) mai mult tuturor și Universului, Marelui, Puternicului și Bunului Dumnezeu.

2.     Mănânc mai puțin, aștept mai mult și mai răbdător senzația de foame, mă opresc la primul semn de sațietate, mă mulțumesc cu mai puțin potol, zâmbesc mai mult și aparent fără motiv apoi și înapoi.

3.     Plimb și mă plimb mai mult, mă întind mai des, respir aer curat și deschis mai mult, dar plănuiesc mai rar, mă îngrijorez și mă încrâncenez mai puțin sau deloc.

Mai puțin!
Mult mai puțin!!
Ai deja tot ce ai nevoie.