Când văd geanta de antrenament pregătită, dar neînchisă, indiferent cât de puțin chef am în ziua aceea, îmi vine puterea și merg să fac sport.
Când văd motocicleta în curte cu husa puțin ridicată peste numărul de înmatriculare sau peste vreo scăriță, indiferent cât de obosit sunt, mă urc pe ea și-i dau o tură și ei.
Recunosc, rămânând cât se poate de smerit, modest și recunoscător, că sunt încă o fiară sălbatică și un tânăr brutal, necizelat:
Când simt miros de sânge, s-a terminat!, nimic nu mă mai poate opri.
Nici eu însumi nu mă mai pot ține în frâu.
De ce aș face-o?
Abia am 21,5 ani. E timp suficient pentru toa(n)te.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!