sâmbătă, 1 august 2020

Indiferent cum: nu te cerți niciodată!

Niciodată să nu te cerți, să nu te încontrezi, să nu te agiți într-o discuție. Niciodată!

Motto:

”Ar trebui să fii mai relaxat, mai degajat, chiar mai nesimțit. Prea le pui pe toate la inimă.”

Prolog:

Dacă nu-ți pasă, e ok, nu intri în discuție, nu te cerți. 
Dacă îți pasă, e ok, nici așa nu intri în clinciuri, nu te cerți.

Epilog:


În orice situație tu doar fii sigur că ai trasat cadrul general, linia roșie, limita ce nu nu trebuie nicicum și niciodată încălcată.

N.B.: 

A trecut peste linia roșie?
A depășit limita clar trasată?
A ieșit din cadrul bine delimitat?

E ok. Se mai întâmplă.

Ce faci tu?

Cam așa ar fi indicat să procedezi dacă vrei să-ți păstrezi sufletul, sănătatea generală și mintea clare și limpezi pe termen lung:

Stop.
Întoarce-te.
Pleacă liniștit fără să te mai uiți vreodată înapoi.

Fiind ”băiat bun” și ”simțit”, ”durut”, ai toate șansele s-o pățești, să ți-o furi, s-o mierlești mult înainte de vreme.

Fiind nesimțit ai putea avea o șansă bună să scapi de depresia următoare sau de ștreang.

Repet:

Niciodată nu te cerți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.