Există o grămadă de curvari și cei mai mulți se mândresc cu asta în cercurile restrânse, închise. Chiar femeile lor îi apreciază mult și intens chiar așa cum sunt, când și cum îi ”prind”: de cele mai multe ori nu.
Sunt fustangii de duzină, fustangii ratați și fustangii-campioni. E ușor să-i separi după o primă evaluare. Primele două categorii cuprind peste 80-85% din bărbați, campionii sunt mult sub opt-nouă procente.
Duzinarii îi vedem pe toate drumurile: sunt în permanență la vânătoare, dar cu rezultate mediocre sau fără succcese pe termen lung.
Ratații și-ar dori să vâneze, dar nu pot sau nu știu cum.
Campionii nu prea vânează sau o fac foarte rar și doar de amorul artei și/sau exclusiv pentru antrenament. Ei sunt cei vânați de femei și râvniți să le fie alături.
Observ cu stupoare că azi este o situație dificilă, delicată, atunci când vezi jur-împrejur o armată de bărbați care își doresc să acceseze la mai multe femei, dar nu reușesc, însă în același timp clamează sinceritatea și fidelitatea față de singura femeie care a existat să existe în viața lor la un moment sau altul. Există o nișă foarte-foarte mică de bărbați care și pot și știu și au acces bun la o baltă de pește abundentă, campionii. Balta de unde își pot lua femei în ritmul pe care îl doresc.
Frumusețea vieții face că cei din a treia categorie nu clamează numărul mare de femei din viața lor deși ei au mai multe doamne în același timp, dar cei din a doua categorie, ratații, pe care inclusiv femeile lor unice îi consideră cuminți și de casă și liniștiți, ar dori să aibă același număr de femei ca și campionii, aceeași abundență, același acces nelimitat.
Dar pentru că nu corespund criteriilor de piață, cei de duzină și ratații, se revoltă împotriva standardelor solicitate de cumpărătoarele mofturoase și care râvnesc doar la campioni. Duzinarii și ratații îi blamează pe campioni și îi invidiază admirându-i pe ascuns. În față doar le zâmbesc temători și nu pun întrebări directe.
Duzinarii și ratații nu primesc nimic mai mult decât ciorba reîncălzită de acasă și se pretind inocenți, curați, morali. Nu-i cazul, știm bine asta. Dimpotrivă!
Campionii sunt mult mai apropiați de verticalitate și onestitate.
Dar foarte puțini vor observa și înțelege asta. Și e ok așa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.