joi, 1 aprilie 2021

Mințile se mențin deschise, dar păstrate permanent în interior.

Mințile noastre trebuie închise în incintă, dar niciodată ”încuiate”. Trebuie antrenate și protejate, nu menajate și nici ținute în puf, dar nici expuse inutil pierderii. Să le facem antifragile, nu sensibile. 

Cum zicea latinul? ”Quod Jupiter perdere vult, demenat prius”. Da, avea dreptate.

Cum îți poți pierde mințile? Sunt infinite modalitățile de a o face, mai greu este să ți le recapeți apoi înapoi. Peste 90% nu-și mai revin din tratament, la fel ca  la alte dependențe: alcooliști, droguri, dodoașcă, adrenalină, glorie, jocuri de noroc, lăcomie de toate și alte felurite adicții.

Sunt două căi principale de a-ți pierde mințile:

1. Pe un avânt euforic nesăbuit, prin tupeu nemărginit, aroganță sau mândrie nefundamentată. Toate sunt blamabile și în stare simplă, incipientă, dar când sunt exacerbate devin letale, literalmente. De aceea modestia, calmul și liniștea trebuie să-ți fie mereu jur-împrejur. 

2. Prin prinderea în teamă constantă, fobie la care te concentrezi în loc s-o eviți elegant sau anxietate sau depresie persistentă. Să te îndepărtezi cu toată viteza de ele ar trebui să fie misiunea ta zilnică. De aceea curajul, limpezimea rațională și zâmbetul relaxat și discret zilnice ar trebui să-ți fie fundamente.

Deși calea de mij loc ar fi cea indicată, sănătoasă, recomandată, puțini o mai aleg azi.

Cum poți scăpa de un moment mai greu prin câțiva pași simpli:

1. Disciplină rituală zilnică. Chiar dacă motivația dispare sau poate păli uneori, planul bine întocmit și  urmat meticulos te va ține în priză și pe traseul inițial conceput.

2. Răbdarea cultivată zilnic, chiar verbal și autoadministrată. Cu răbdarea treci și marea și mica.

3. Moderație, echilibru, ponderație. Celebra calea de mij_loc, atât de abundentă și de recompensantă.


De aceea: Quod Jupiter pedere vult, demenat prius.

Adică: Când Dumnezeu vrea să te piardă, mai întâi îți ia mințile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.