EL și ea.
Maturitate și tinerețe.
Experiență și jucăoșenie.
Liniște și zvăpăială.
Fermitate și prospețime.
Stâncă de neclintit și mare caldă cu maree blânde.
Autoritate și submisivitate.
Forță agresivă și delicatețe blândă.
Profesor și învățăcel.
Autoritate și admirație.
Plan limpede și idei crețe.
Polivalență și inocență.
Mentor și student.
Complementari.
Da, e OK!
Nichita:
”Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuită luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.