Poți scoate ro din comunism, dar n-ai să scoți comunismul din ro niciodată.
Brucan s-a pripit. Două generații n-ajung. Nici măcar trei.
Țuțea a fost blând și delicat. Nu poți descrie mai bine ca el frustrarea pușcăriei pentru niște proști:
Cioran a fost realistul idealist, nicicând pesimist. Eșecul perpetuu văzut de el în anii ”90 despre ro sunt și o autopsie și o clarviziune concomitente.
Suntem ceea ce știm să apreciem, ceea ce votăm și lângă cine ne petrecem timpul.
Suntem media celor mai apropiate persoane. Ești cu cine te însoțești. Ești ceea ce faci constant de-a lungul lunilor, anilor, deceniilor. Rareori sare așchia departe de trunchi. Iar obișnuința este a doua natură.
Da, e atât de simplu. Uită-te jur împrejurul tău cu atenție.
Și da, știu că n-ai să înțelegi. Și că nici n-ai să fii de acord nici acum cu mine. E ok. E normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.