Pe loc e noul pas înainte

Să rămâi pe loc poate fi, de multe ori, un mare pas înainte.

Liber şi fericit

Bucuros voi mânca felia de pâine zilnic. Voi mulțumi pentru ea.

Nesincronizări

Eu beau apă, ea mănâncă "orice", că-i (încă) tânără.
Eu merg la sport, ea fanatizează nine2five.

Deslușim viitorul unei relații?

"Relațiile funcționează mai ales când partenerii se aseamănă în patru direcții: sociabilitate, maniere, conştiinciozitate şi sinceritate", asta au observat psi­ho­logii. Iar perechile ajunse la vârsta a treia împărtăşesc aceleaşi sisteme de valori: "Partenerii privesc situaţiile de viaţă într-un mod similar şi le evaluează aproape identic" - autor necunoscut.

Mai jos voi așterne cele trei semne elementare care, în opinia mea, arată cum va merge o relație în viitor sau dacă are sau nu șanse să meargă mai departe. 
Acestea sunt, sau pot fi, chiar indicatori prin care putem cunoaște calitatea unei relații.

La service cu dragostea de demult

Actuala mașină are deja doi ani în curtea mea. E remarcabil pentru ea, dar și pentru mine. Este o premieră. În general mașinile plecau cam la un an, maxim un an și jumătate. Unele nu prindeau nici șase luni.

Sărut fericit

O mare fericire poate fi şi electronică. 

Partenerul ca oglindă

O bună prietenă, din garda veche, mi se plângea zilele trecute că este siderată de alegerea fostului ei prieten de care s-a despărțit de curând. Despre care prieten eu am spus mereu, și pentru asta am fost aspru beștelit de fiecare dată de mai mulți din grupul lărgit de prieteni, că este un tip cel mult modest, dacă nu chiar un ratat, chiar dacă are funcție, bani și avere. 
Ea era mirată că el a ales s-o părăsească, aparent fără motiv și într-un timp extrem de scurt, după foarte mulți ani petrecuți împreună și având planuri de viitor „gârlă” - inclusiv o nuntă..., pentru o ”țoapă” - zice amica mea. Și că această țoapă n-ar fi potrivită pentru el, iar el ar face astfel o greșeală. Eu i-am mai precizat, încă o dată, că acea nouă doamnă din viața dobitocului este perfect potrivită pentru el. De aici au reînceput discuțiile aprinse...

Speranța

Prea multe dulcegării, ne ia de insulină. Gata, ajunge!
Hai și cu ceva mai blue, de la Svejk citire:

Mă-nțelegi?

Ce-și dorește orișicine și fiecare?

Nu bani, nu mașini, nu glorie, nu case, nu poziție socială. Nu. Nici măcar dragoste. Nu mereu.

Dar ce?

Activ și tonic

Când mă plictisesc, n-am nevoie nici de înghețată, nici de televizor, nici de ciocolată, nici de şaorma.

Decalogul anti-minimalistului

(sau al non-minimalistului, sau, pur și simplu, al lui Gică-contra-minimalismului):

1. Fii mereu activ, neliniștit, agitat, confuz și omniprezent în tot și în toate. Nu rata nimic!

2. Fii egoist. Singurul tău altar să fie persoana ta. Dă-i în plt pe ceilalți.

Mult prea mult

La noi în neam, de sărbătorile mari de peste an, se reuneau familiile în casa bunicilor din partea mamei. Asta se întâmpla la părinții mamei pentru că ai tatei au murit devreme, la începutul anilor 90. 
Erau acolo, la bunicii mei, mereu strânși cei doi frați ai mamei, cu câte doi copii, bunicii, tata, eu, sora mea. Uneori mai veneau niște unchi sau mătuși mai îndepărtate, dar mai rar. Adică minimum 14-16 persoane la fiecare Paște, Crăciun sau Sf. Nicolae (numele bunicului meu). 

Facerea de bine

Cel mai mult îmi place când cineva recomandă unui obez să mănânce nişte fructe şi legume crude mai des, iar supraponderalul răspunde imediat şi înțepat, uşor opărit: 

Piața și puterea dominantă a chiriașilor

Piața actuală este la cheremul chiriașului de peste 5-6 ani, imediat după căderea pieței imobiliare. Chiriașii pot solicita acum locuințe mai bine mobilate, mai bine utilate, mai noi, mai renovate. Ei pot căuta la același preț locuințe de închiriat mult mai aproape de centru. Chiriile în cartierele-dormitor sunt la pământ, iar cele din periferii sunt derizorii. Chiriașul este regele, el are banul acum, iar prețul chiriilor merge în jos.

Măcelul formatorilor de opinie

A fost o dată ca niciodată...

Se adunaseră toți acolo. Erau ziariști, bloggeri, scriitori, filosofi și filozofi, mari formatori de opinie. Era toată crema celor care ar fi putut să scrie sau să spună ceva ca să nu se ajungă la masacrul acesta. Europa ne privea siderată. Toate televiziunile importante de știri transmiteau live. Se repeta un episod identic din urmă cu doar câteva luni, dar atunci fuseseră uciși doar câteva sute de inși.
Și erau în marea lor majoritate politicieni și doar câțiva formatori de opinie.
Acum erau deja mii de cadavre. Și crimele continuau. ”Influencerii” care făcuseră jocurile infractorilor de la putere cădeau unul câte unul. Nimeni nu putea scăpa. Operațiunea fusese planificată, gândită și programată pas cu pas în ani de zile de obidă și furie.

Observ jur-împrejurul meu

Atât. Cu atenție. Cât mai des. Uneori chiar zilnic. Cum am scris și aici.
Dacă aș putea, și mă voi preocupa să fac asta conștient zilnic și mai de în aceeași zi, aș încerca să vizualizez mai bine fiecare lucru sau eveniment de lângă mine. Am realizat că făcând asta mai des, devin mai liniștit, mai calm, mai bun, mai liber, chiar și mai fericit uneori.

Spunem vara că 18 grade este frig.

Imunitatea copilăriei

Săptămânile trecute, dimineața devreme, nepoata mea, M.A., își pregătea rucksack-ul împreună cu maică-sa. Urma să plece într-o excursie de o zi.

Printre altele, au pus în bagaj următoarele:

- șervețele umede

- șervețele uscate

- soluție dezinfectantă pentru mâini

- sticlă de apă

- sticlă de suc

- șervețele speciale pentru ochelari (M. poartă ochelari)

- lichid special cu pulverizator pentru șters ochelarii.

Revederea după 19 ani

Am fost vinerea trecută la întâlnirea programată de mine cu doar două zile înainte. Sunt extrem de fericit pentru că, deși au promis că vin doar șapte-opt persoane, au ajuns până la urmă 13 sau chiar 14. Aproape câți au fost la revederea de 10 ani. Cu Cocky, singurul care juca fotbal la fel de bine ca mine, care a aterizat când lumea pleca și cu John Ross care deși n-a fost invitat, pentru că nimeni n-avea contactul lui, Dumnezeu l-a trimis la o întâlnire chiar în acea zi, chiar la acea oră, chiar în acel loc, cu noi.

M-am bucurat foarte mult că Mițișor a cedat insistențelor mele și a venit. Știu că are un program infernal cu serviciul, cu casa, cu tatăl ei și cu toate celelalte. A făcut un efort considerabil să ajungă, cred că de dragul și gura mea. Cred că dacă n-aș fi rugat-o mult n-ar fi venit vineri seara prin tot orașul aglomerat. Ea a reușit să mă emoționeze atunci, deși poate cele trei ”zâne” care-mi rupseseră frânele în clasa a noua și a zecea din trecut trebuiau s-o facă. Dar viața de aia este frumoasă pentru că-ți oferă surprize atunci când te aștepți mai puțin. 

Influențe faste

Părinții m-au îndrumat să muncesc mereu. De mic copil am lucrat prin gospodărie cot la cot cu ai mei, ulterior am spălat vasele și dușumelele în restaurantul tatălui meu ani de zile. Când am fost “promovat” la “pahare”, după vreo 2 ani de vândut înghețată și munca de jos din bucătărie, la spălat vase și podele și la curățat cartofi, am fost extrem de fericit. Până să ajung să servesc la masă – atunci am văzut-o ca pe cea mai mare realizare a vieții mele – au trecut mulți ani. Aveam 15-16 ani și credeam că sunt “cineva”. 

Model

Cum să fie, cum să fie...?!?
Ca o cafea cu lapte şi o brioşă lângă. Plus un pahar de apă.
Adică: bună, blândă, caldă, iubitoare, înțelegătoare.
Bună dimineața!!!

update 2018: nu mai este nevoie de brioșă.

Update 2019: nu mai este nevoie nici de lapte.

Simplă, neagră, tare - e suficient.

Maria şi surzii

Surdul n-aude, dar le potriveşte.
Slănic, linişte, relaxare, flori cu bulbi sau fără:
Maria, copil: Ce flori sunt acestea?
Geluțu, surd: Bujori.
Maria, copil: Au rădăcini?
Geluțu, surd: Nu, nu-s crini...

Ca fata mare la măritat

Este evidentă o grabă. O grabă teribilă și care aduce cu sine posibilitatea greșelii. De multe ori sau de cele mai multe ori.
Cunosc multe fete cumva frumoase, relativ cuminți și cu ceva prin cap. Nu prea multe, doar atât cât trebuie, dar unele au compensat cu averea familiei sau cu o imagine glamour. Și așa cum știm cu toții, fluturii de noapte trag la bec. Mulți se ard și strică și lampa.
Așa că drumul până la alesul inimii și altar a fost extrem de scurt sau n-a existat pentru vreo două. Pentru că au ales din primul. Din primul, da, nu din primulă. Aia-i o floare. Frumoasă, de altfel.

Felicitări și urări goale

Cu aniversările zilelor de naștere este o întreagă nebunie. Eu, de ziua mea de naștere, o sun pe mama și-i urez eu cele bune și-i mulțumesc că m-a purtat în pântece, m-a născut și crescut frumos și (relativ) sănătos. Ea poartă toate aceste merite. Eu n-am nici o calitate pentru a primi felicitări de ziua mea.

Mă miră, iar la cei apropiați, care mă și cunosc și-mi cunosc punctul de vedere, mă irită, uneori, felicitările transmise pe telefon, pe Fb, pe sms, sau prin viu grai cu ocazia zilelor de nume: sf. Vasile, Ion, Ștefan, Dumitru, Gheorghe...

”La mulți ani!”. Care ”LMA”? Ce legătură are ziua numelui cu mulți ani?

Sunt unic

Adâncă, inspirat de Ana:

Toți prietenii mei sunt ori însurați, ori divorțați, ori cu copii, ori cu burtă.

Eu sunt singurul fabulos, atrăgător, magnific, deştept şi neluat. Încă. :-)

Aaaaa, încă ceva, era să uit: şi modest!

Ce-i aia iubire?

Să-i dai cuiva libertatea de a pleca este poate cea mai pură dovadă şi declarație de afecțiune și dragoste.

P.S. (oct-noi 2015):

Dar s-o faci repede, preferabil din prima, fără tărăgănări și tertipuri, nu după ani de hăituială, amenințări, jigniri, procese și pierderi ireparabile.

Știi ce-i aia?

Ai cunoscut faza asta de iubire?

Nu?

Atunci dă-i drumul!

Școala altfel la Călărași

Am fost invitat de Petronela B. acum vreo trei săptămâni să le vorbesc elevilor ei despre ”Ideal și speranță într-o lume pesimistă”. A fost o temă aleasă pentru prima zi a săptămânii ”Școala altfel” la clasa a XI-a.

Petronela este profesoară de limba engleză și ”diriga” mult iubită a unei clase cu profil de pedagogie la un liceu din Călărași. Petronela și-a dorit foarte mult să insufle copiiilor ei o atitudine pozitivă, proactivă, energică. Să-i înarmeze eficient împotriva momentelor mai dificile din viață, să-i pregătescă pentru a fi puternici și independenți în viitor. Ea este genul acela de profesoară cu dăruiri și har, cu chemare pentru această meserie delicată de formator de oameni, mânată de pasiune pentru ceea ce face și iubire pentru învățăceii săi. M-a rugat să vin și să le vorbesc puțin elevelor ei așa cum vreau eu, n-am avut nici un corset, nici un ghidaj. Chiar m-am temut că eu, gură slobodă și cu un vocabular colorat de sportiv, voi strica pe acei copii sau voi scăpa vreo perlă sau vreo poantă mai deochiată. Se pare că am avut noroc...

Vezi-ți de treaba ta!

Chiar ți-ai rezolvat tu toate problemele tale și ai acum timp să te ocupi de alții?
Crezi că are cineva nevoie de sfaturile și părerile tale?!?
Ai să îndrepți tu cocoșații? Ai să rezolvi tu vreo problemă scriind în eter sau oriunde altundeva? 
Ai să miști tu ceva în țara asta din spatele unei tastaturi? Unde? Pe Fb?

Ajută și vei fi ajutat

De mic copil am fost educat sa ajut semenii. Mi s-a inoculat din familie un fel de obligație de a da sprijin celor care nu sunt atât de norocoși ca noi. 

Tata făcea asta la serviciul său unde era șef de unitate angajând oameni din diverse categorii defavorizate, persoane care în alte societăți de producție similare erau respinse și umilite. Apoi îi mai susținea pe acei nefericiți dăruind timp și energie pentru a-i instrui, cizela și integra. Mulți erau șocați de atitudinea tatei. 

Borderline

Știi acea senzație de arsură pe care o trăiești când o bucată de piele ți se smulge de pe trup?
Sunt unii care simt aproximativ aceeași stare când un apropiat sau cineva iubit îi lezează afectiv sau își retrage nejustificat ambasadele iubirii.

Eu, şantier în lucru

Intenționez să îmi îmbunătățesc relațiile cu mine însumi. Vast proiect.
Să fac pace cu mine însumi. Știu, e greu. 
Să mă iert. Știu, e foarte greu.
Să mă accept așa cum sunt. Asta pare imposibilă azi.
Să fiu mai liniștit și mai zâmbitor de la zi la zi. Lucrez la asta cu rezultate din ce în ce mai bune...

Secvență de final din: http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/02/maimutele.html

Revederea de 20 de ani

Săptămânile trecute mă sună Ion. Că vrea să revedem la bazin sâmbătă, aveam abonamente la aceeaşi spa. 
Că poate organizează și un tenis cu Mihai. M-am săturat de organizările lor. I-am spus să mă sune fix în ziua în care a închiriat terenul.
Tot Ion mă întreabă cum facem cu revederea de 20 de ani de la terminarea liceului.

Politicienii, o adunătură de infractori

Dar nu e vina lor. 
S-ar putea să fie vina noastră. 
Exclusiv a noastră.

De ce?

Televiziunile româneşti

Nu, nu este vina lor că produc şi difuzează mizerii. Fix asta se cere - se spune.
Cred că mai degrabă este vina celor ce se uită, şi se uită, şi iar se uită...

Vis scriitoricesc

Se făcea că terminam micul dejun şi începeam să savurez cafeaua. 
Ea făcea o cafea excepțională, mai ales dimineața după ce facem dragoste. La prânz, după partida de sex, cafeaua era mai lungă, ne alintăm doar cu aromele.
Locuiam aici, pe malul mării de câțiva ani deja. Fusese alegerea ei, dar eu mă obișnuisem poate prea repede cu mierea. 

Inutilitatea vizionării viitorului

Nu știu, nu am ştiut niciodată, foarte exact de unde îmi vin aceste”poze” ale viitorului, unele dintre ele clare, limpezi, evidente. Într-o vreme credeam că sunt doar rezultatul a unei prelucrări rapide a informațiilor din prezent și proiectate logic în viitor. N-a fost chiar așa tot timpul. 
Au fost foarte multe situații când evoluția din prezent a unor evenimente, luate și permutate logic în viitor, n-a fost deloc liniară sau predictibilă strict rațional sau matematic – așa cum ”vedeau” majoritatea semenilor mei. Mai era un ingredient deosebit. Volatil. Venit de niciunde. 

Rapid prin viață

Dar când totul în juru-mi va cădea,
Liber ca pasărea cerului să fiu aș dori,
Nimeni și nimic să mă rețină n-ar putea,
Sufletul mi-e ușor și de sus blând mă va privi.

Vis de ”măritiș”. Sau coşmar?

Se făcea că eram din nou tânăr, atrăgător și școlit bine, având și o experiență de lucru și de viață bune. Un vis. Știu.
Trebuia să mă însor. Nu știu de ce, parcă ceva mă împingea de la spate. Poate era mama, poate sor-mea, poate tata din ceruri, sau poate doar frica de singurătatea bătrâneții. 
Aveam o grămadă de oferte, da, normal, clar!, era un vis, dar eu nu alegeam niciuna. Ofertele erau cu diverse şi multe atu-uri, dar totuși ceva lipsea fiecăreia. Sufletul meu nu vibra pentru niciuna, chiar dacă mintea se bucura la multe și carnea se osifica la puține.
Până într-o zi când vine la mine un tată de fată și mă invită la un restaurant.

DNA și ANAF: felicitări! Mergeți mai departe!

S-ar putea ca oamenii din cele două structuri să nu fie cei mai buni sau cei mai competenți. Știi tu alții mai buni? Păi atunci trimite-i să aplice și să se angajeze urgent acolo. Ia vezi ce iese din propunerile tale și cât succes vei avea. Fă asta mai repede decât să dai din gură sau din tastatură că ... ”așa și pe dincolo”.

Este o minune că s-au apucat de treabă și DNA-ul și ANAF-ul. Sunt 25 de ani de când oamenii de bună credință din țărișoara asta, atât de greu încercată de hoții din conducerea statului și camarila aferentă, așteaptă acest lucru. Au așteptat cu speranță instaurarea normalității. A normalității domniei legii și ordinii.

Mângâie un suflet rănit!

În literatura de specialitate divorțul este considerat a doua traumă ca anvergură în topul celor mai puternice motive de depresie. Este de asemenea tot pe locul doi la cauze ale sinuciderilor.
De ce nu considerăm și despărțirile de cineva cu care am fost într-o relație amoroasă, dar fără acte, ca fiind la fel de dureroase?
De ce tratăm cu atâta lejeritate rănile apropiaților care suferă după o dragoste pierdută sau irosită?

Roz și negru

Simt o teamă, o frică, încercând să mângâi albul sau rozul. Parcă aș fi murdar pe mâini, parcă aș avea cuțite și sârmă ghimpată în palmă. Parcă mi-ar fi jenă să nu murdăresc. E senzația aceea de intrat încălțat pe un covor alb impecabil.

Şi o floare...

Citesc o carte despre ordine, disciplină, austeritate, simplitate. 
La un moment dat este citat un proverb vechi şi continuă cu o poveste şi o povață care sună în rezumat cam aşa:

Sunt defect! Paradoxuri

Viața nu-i pe feisbuc.
Viața e aiurea...

Cred că de multe ori fericirea personală este invers proporțională cu timpul petrecut pe rețelele de socializare. 

Prins între două lumi

Borderline loveşte din nou!
Ieri seară am avut o discuţie lungă cu un bun amic din care au reieşit următoarele: 

Iubire austeră la malul mării

Au plecat amândoi la mare. Dar nu singuri, ci împreună cu ceilalți șase prieteni de clasă. În total opt adolescenți veseli. Terminaseră cu brio Bac-ul și gândul lor era doar la apă, la plajă, la nisipul cald, la domnișoarele pe care sperau să le agațe și să le iubească îndelung sau febril. Unii spuneau că le vor iubi prea-lung.

Ne revedem curând. Oare?

După liceu, facultate, armată, un loc de muncă sau o vacanță mai lungă, după o petrecere reușită sau la finalul unui curs sau seminar mai lung, la despărțire, indiferent de motive, noi spunem:

Provocări

Pe adresa redacției:

"Ieşi-mi-ar firişoare albe în glastra ta şi umplea-ți-aş curtea de boboci de-ai noştri. :-)
Ha! Ce mai zici acum, scrijelitorule? - tu cu toate replicile mereu pregătite..."

Chiar aşa! Cum se răspunde la obiect, civilizat şi corespunzător unei astfel de scrisori duioase?

;-)

Ref: http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/03/culege-floarea-ea-asta-asteapta.html

Culege floarea! Ea asta așteaptă.

E la fel ca și cu o floare. O vezi de departe, te atrage. Te apropii, o vezi mai bine. Te atrage și mai tare. Observi culoarea, forma, diferența pe care o face între celelalte. Te apropii mai mult. Îi simți parfumul amețitor, moliciunea fină a petalelor, fermitatea tulpinii zvelte. Atenție! Unele au țepi. 

Somn binefăcător

Unii spun că au o singură viață și că nu vor s-o doarmă. Ei umblă prin cluburi, pe la petreceri, pierd nopțile ca și cum ar fi niște hârtii fără valoare.

Motoare si motociclism

Partenerul tău de viață ți-a spus vreodată: 

"Ești foarte ciufut şi ursuz în ultima vreme – poate ar trebuie să ieși la o tură cu motocicleta" ?    ;-)

Doar gura-i de tine!

Aşa se întâmplă mereu. Cum scapă din cuşcă fug mâncând pământul. Şi fac pipi pe fiecare copac întâlnit în drum. Marcând teritorii.
Uită că le plăcea în zgardă, ba 4,5 ani, ba 13sau14.
Când li se face foame toți şchmeckerii se întorc schelălăind şi cu mațele ghiorlăind înapoi la coteț.
Unii îşi leagă singuri lesa la loc... :-)

Iubesc femeile!

Adică, așa cum am fost catalogat de mai multe ori, sunt un curvar. Știu, nimeni altcineva nu recunoaște public asta. Sunt doar puțini care o mai spun pe la colțuri. Eu recunosc, public, astăzi. Dar oare nu este recunoașterea primul pas pe calea îndreptării?

Credință sau religie?

Sunt născut, botezat şi crescut până la 19-20 de ani creştin ortodox. Am trecut acum vreo 14-15 ani la slujbele catolicilor. I-am găsit mai aproape de felul meu de a fi de atunci. De vreo doi ani n-am mai fost nici la catolici la slujbe, deși mă simțeam destul de bine acolo. Astăzi văd lucrurile ușor diferit, dar nu m-am întors la ortodoxie. Am mers mai departe și asta se întâmplă de peste 4-5 ani.

Femeia de ziua ei

Pentru mine este incontestabilă forța și superioritatea femeii pe majoritatea planurilor față de bărbat. Bărbatul păstrează patru mari atu-uri: forța fizică, raționalitatea constantă, volumul/masa fizic și o mai bună orientare în timp și spațiu. Restul sunt discutabile de la caz la caz.

Hai la sport cu mic și mare!

Taică-miu a murit având 125 de kg, maică-mea trăiește cu vreo 95. Eu am avut 67-68 de kg când făceam sport de performanță pe la vreo 19-20 de ani, dar ajunsesem pe vârful degringoladei mele în 2007 undeva la peste 97 de kg. Acum am atâtea kg câte trebuie să am la vârsta, activitățile și hobby-urile mele. Adică arăt foarte bine. :-) Și sunt admirat și dorit în consecință. Și sunt şi modest, asta se înțelege. Că de alintat mă alint singur, fără probleme.

Minută nocturnă sedativă

Cred că vei putea găsi mulțumirea ușor. Dacă vei accepta să te îndepărtezi de aglomerație, gregaritate, densitate inutile.  
Cred că distanța clarifică amestecul. Lipsa mobilității nejustificate sedimentează balastul. Limpezimea vine din aşteptare calmă, şi caldă, nu din agitație. Decantarea e valabilă şi la suflete - o ştiu şi am simțit-o.

Cunosc oameni care au regăsit dulceața zâmbetului liniştit la scurt timp după ce au început să respingă aromele atrăgătoare ale chimiei grupurilor.
Mulțimea va încerca mereu să găsească fericirea medie a membrilor ei. Şi s-o mențină acolo. 

Nu poți mânca liniştit cremă de zahăr ars în mijlocul grupului de spărgători de semințe. Am observat că individul solitar, sau în grupuri mici, intime, a atins şi savurat lesne nirvane afective.

Testament liric către fetița mea

Una dintre ele, sau două, sau către toate. 
Sunt deseori momente când mă mir că mai sunt încă în viață. După diverse avalanșe sentimentale, după căderi fără ieșire în butoiul cu melancolie, după explozii de fericire aparent nejustificate, după niște curse cu motorul sau după niște coborâri cu schiurile sau pe pistă. Au fost multe dăți când am zis: Doamne, mulțumesc că sunt încă în viață!

Fericirea din curtea ta

Deseori imensa frumusețe a vieții se află chiar sub nasul tău sau în imediata ta apropiere. Oricum la îndemână. Aşa şi în iubire. De multe ori partenerul perfect sau dragostea vieții tale este chiar lângă tine. 
Dar nu le vedem, nici frumusețea şi nici iubirea, pentru că am fost învățați prost şi suntem mereu eronat tentați să ne uităm prea departe, prea repede şi în viitor.

Controversații swingeri

Nu trebuie să fii proprietarul oceanului ca să te poți bucura de o baie excelentă în el.

Poveștile cu sportivii, renumiții fotbaliști precum și cele cu politicieni sunt arhicunoscute în industria swinging-ului. Cei care sunt la primul contact cu termenul pot găsi detalii pe google și chiar pe câteva site-uri românești și extrem de discrete. Cel mai frecventat site de gen, ca și clubul renumit pentru swingeri, are ca proprietar o femeie extrem de tânără și atrăgătoare. 

Suntem obligați să ne căutăm și găsim fericirea. Este cam singura îndatorire cu care venim pe Pământ. Ar trebui să înțelegem favoarea ce ni se face și imensa oportunitate de a trăi în rai. Raiul nostru. Al fiecăruia. 
Dar oare știm ce ne face cu adevărat fericiți? Mai ales când vorbim de sensibilele și delicatele relații interumane și extraordinara plăcere generată de sex și dragoste. 
Oare ştim bine cum să extragem seva magică a iubirii din această combinație de vis? 

Pauză, mare PAUZĂ!, celor ce vor să mă ia acum cu morala creștină și cu orto-fidelitatea în cuplu pe care oricum puțini o și aplică, am scris aici despre asta, dintre cei care nu stau doar cu ea în gură. Vă rog să nu citiți mai departe și să reveniți la o altă dată. Vă chem eu.

Cuvânt înainte:

”- Ai dreptate, dragul meu. Ai scris exact ce trebuia. Și cum trebuia.
- Mulțumesc frumos. Atunci care este motivul supărării tale? Deranjează prietenului tău?
- Că ai dreptate. Asta e supărarea mea. Că spui adevăruri și ai dreptate. De asta mă oftic. Și că tu ai sânge să scrii asta pe pereți. Prietenul meu nu vrea să fie amestecat între noi... 
:-) ”

Să le luăm pe rând.

În postul Paştelui

Mănânc mai puțin. Beau apă mai mult.
Nu mănânc lapte, carne, ouă, dar nici produse de patiserie de post. Covrigi doar foarte rar. Legumele și fructele sunt baza. Caut foamea și o țin pe lângă mine, în doze mici. Evit sațietatea.
Merg mai mult pe jos, se și face din ce în ce mai frumos afară. Merg în parcuri mai des, stau cât mai mult în aer liber.
Mă întâlnesc cu mai puține persoane, stau mai mult cu mine. Caut să vorbesc cu mine, evit să discut cu alții.
Evit prezențele feminine. Fac dragoste mai rar. Sex aproape deloc sau doar la nevoie.

Resursele umane sau lupul din oaie

Zâmbetele false sunt omniprezente. Ar face orice ca să te aducă în companie. Chiar orice. Literalmente. Dar imediat după angajare masca se prăbușește, promisiunile dispar în neant, iar tot ceea ce s-a făcut ca să fii adus în corporație se trece la fișa postului. Săracele fete de la interviurile de angajare inițiale n-au voie nici să înghită. Nici în sec.

Regim alimentar sănătos

Nu cred că există cineva care să nu fi fost tentat la un moment dat să încerce un regim de slăbit. Poate doar bețele ambulante, dar, din păcate, nici din astea nu prea mai avem în Ro unde obezitatea ne-a adus pe un mirific și nedorit loc trei în Europa. Curând, foarte curând, estimările sunt pentru zece-cincisprezece ani, vom ajunge pe primul loc.

Love story

Nu mă supără faptul că n-am avut răbdarea, tactul şi inspirația să-i fac o poză. Era superbă! Aş fi păstrat-o fizic mai mult lângă ochi.

Cel mai mult mă doare că n-am avut curajul s-o smulg de acolo de unde oricum s-ar fi uscat şi să trăiesc splendoarea ei mai mult timp. În carne şi, mai ales, în suflet.


O floare...

Rețetă de fericire

Fericire de-o zi:
- am făcut sport o oră cu un trainer excelent şi câteva domnişoare tonice, frumoase şi dornice;
- mi-am dat seama că sunt sănătos azi; nu şi cu capul - nu le poți avea pe toate în viață...;

Puterea informală și șefii din fuste

Sau de sub...
Nu tot timpul cel care este în capul trebii este și cel mai tare sau conducătorul de facto. De jure este, actele așa-l cataloghează, dar ceea ce se întâmplă cu adevărat important este mișcat și coordonat de un păr lung. Sau o fustă. Mie îmi plac fustele. Mai ales pentru că știu să conducă. Soft. Și cu dragoste.

Alint de seară spre primăvară

Când eram mici copii adoram să fim alintați. Remarcați, încurajați, susținuți, mângâiați, alintați în toate felurile posibile. Tăvălitul în praf, nisip sau noroi şi defilatul cu tropăieli prin bălți după ploi sunt astăzi neverosimile. De ce?

Futilitatea îndreptării cocoșaților

Sau, altfel spus, vezi-ți de treaba ta!

”Dragii mei frați, de ce vă chinuiți pe voi și de ce-i chinuiți și pe alții, de ce vă străduiți să refaceţi, să îndreptaţi viaţa oamenilor, să-i remodelaţi, să-i îndreptaţi pe oameni? Nici voi, nici altcineva nu poate face asta. Încercând să remodelați și să îndreptaţi viaţa oamenilor, nu faceţi decât să vă chinuiţi pe voi şi să-i chinuiţi și pe alții, distrugeţi viaţa voastră şi viaţa altora. Nici un om pe lume nu e

chemat să-i corecteze pe alţii, nimeni nu poate face asta. Fiecare om are o singură chemare, să se corecteze, să se îndrepte pe sine, iar fiecare poate şi e dator să facă acest lucru. Numai de-ar simţi omul asta, de şi-ar aduna toate forţele nu ca să trăiască pentru trupul său, ci pentru Dumnezeu, de şi-ar aduna toate forţele pentru a spori iubirea, atunci ar simţi cât de plină de bucurie şi cât de uşoară ar deveni viaţa lui.” - Lev Tolstoi

Asta a scris Tolstoy în jurnalul ultimilor ani de viață.

Dacă el a reușit să strângă atâta înțelepciune, cine suntem noi să credem că putem face altfel sau mult mai bine? 

Din păcate am ajuns la o vârstă înaintată ca să înțeleg simplitatea și valoarea acestei înțelepciuni. Noi nu putem schimba prea multe sau mai nimic din cele ce sunt pornite pe un anumit drum de soartă. Sau putem interveni, zicem noi că suntem muncitori și habotnici, dar vom strica echilibrul și vom deteriora altele în alte părți ale vieții noastre sau a apropiaților.

Ai atu-uri şi te bazezi pe ele. Foarte bine, fiecare are. 
Tocmai asta e problema. Că te bazezi doar.
Cine le şi pune la treabă...

Poate că două lucruri, chiar trei, cred că ar fi bine și ar trebui să ne preocupe constant:

Mamă singură

Taică-miu a lipsit de lângă noi vreo doi ani atunci când eu și sor-mea eram la nouă și respectiv trei ani şi jumătate de viață. Așa a considerat el că-i mai bine, sau pur și simplu viața a început să dea lecții mai repede pentru unii. Lecții utile până la urmă, tuturor.
Era pe la jumătatea anilor optzeci când

Credit vs chirie

E o dilemă excelentă pe care aş vrea s-o descâlcesc puțin. Mai ales că se vehiculează prin presă zilele acestea manipularea revenirii boomului imobiliar.
În urma ultimelor articole publicate, de aici și de aici, am primit mai multe mail-uri şi mesaje cu întrebări din domeniul financiar şi imobiliar. Deşi am zis că nu mai scriu despre asta, cu sfaturi, am să bifez câteva scurte considerațiuni personale, dar în plan general.

Menționez că şi eu am avut credite, imobile şi am locuit ani de zile în chirie și chiar o perioadă în gazdă. Nu vorbesc din cărți, chiar am trecut prin ele. Cicatricile-mi supurează încă, unele.

1. Creditul este un instrument. Ca un cuțit. Poți face bine cu el, tai pâinea sau feliezi decorativ un fruct sau brânza, sau te poți răni cu el ori omorî lejer un semen. Depinde de utilizator și de intenții.
Ideal ar fi să iei credit doar atunci când produci ceva cu el. Adică de preferință atunci când vei folosi acei bani împrumutați ca să faci alți bani, mult mai mulți decât ai fi făcut singur fără acel credit. 
Cumpărarea cu credit a unei locuințe nu o consider oportună decât atunci când se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

Salut matinal

Bună dimineața, oameni buni!

Adevărurile dor, e clar, puțini sunt cei ce suportă oglinda. Şi eu mă sperii deseori. :-)
Dar ca să curățăm spre vindecare o rană, cred eu, e bine s-o storci corespunzător ca să scoți tot puroiul. Doar nu vrei să suferi din nou, nu?

Altfel..."roses are red, violets are blue...and, baby, you know I love youuuuu...!".

Hai! 
Buuunăăăăă diiimiiineaaațaaaaaaa!

Părerea celorlalți, majoritar neavizați

Te poți șterge la cur cu ea. Sau te poți pișa în liniște pe ea. Pe părere. Dar nu numai. Fără probleme și fără glumă. Pe bune, e cel mai bun lucru pe care-l poți face. Și toată lumea va fi fericită.

Nu, nu sunt supărat. Dimpotrivă. Zâmbesc cu gura până la urechi acum pentru că am deschis ochii și în zona asta.

Pe cei mai sensibiloși îi rog să scuze expresiile de mai sus. Pe ceilalți îi invit să mergem mai departe.

Taxa pe literatură. Să-i mut în gură.

S-au furat și se mai fură încă, zilnic, o grămadă de bani din bugetul de stat. Doar o mică parte din infractori sunt prinși și mai nimic din prejudicii nu este recuperat. Majoritatea covârșitoare a infractorilor, peste 90%, sunt agramați și inculți.
Se ridică mărețe catedrale ale mântuirii neamului cu o parte bună din bani de la stat. De ce? Pupatul de moaște și rugăciunile nu se pot face și acasă? Trebuie să te vadă neapărat și vecinul? Și trebuie să cheltuiești o avere pentru asta?
Incultura a invadat aproape definitiv România, analfabetismul crește monstruos văzând cu ochii, zi de zi. Bacalaureatul și rezultatele lui arată evident în consecință.
Învățământul este la pământ și generează rebuturi umane pe bandă rulantă.
Cultura în România este o glumă. Nici măcar bună. Pentru că se diluează de la zi la zi, condusă fiind de impostorii de pe vremuri.
Ne plângem că n-avem bani la cultură, dar aruncăm cu banii USR-ului pe fereastră. O spun cei din branșă, conectați la sistem și realități.

N-am nici o carte de vânzare, nici nu voi avea vreodată. Nu sunt interesat decât

În gustul tuturor

M-am întâlnit zilele trecute cu, poate, unul dintre cei mai mari scriitori români, ce se zbate într-un anonimat grandios și într-o sărăcie lucie. Lu-ci-e. Și mi se pare cumva nedrept. Omul are o cultură colosală, este inginer sau arhitect la origine - acum vreo 40-50 de ani, vorbește la fel de elegant și degajat și despre istorie, și despre literatură, și despre pictură și despre politică sau sport. Un om imens. Mie mi se pare colosal de valoros.
Eu l-am cunoscut printr-o amică pictoriță și

Războiul bate la uşă

Așa cum s-a mai întâmplat de câteva ori în ultimele luni, Putin a spus că vrea pace, dar a întețit războiul în Ucraina. Astăzi este clar că nimeni nu se aștepta la altceva. Putin a continuat neîntrerupt lupta și bombardamentele, iar Europa și SUA au continuat măsurile de pedeapsă financiare și pregătirile de război. Nimeni nu este interesat de pace. Chiar în ziua semnării, care n-a fost de fapt nici o semnare - doar acord verbal, în timp ce gușterii de Merkel și Hollande se gudurau pe lângă piticul zvăpăiat cerându-i milă și pacea în estul Ucrainei, o coloană de peste 50 de tancuri și diverse piese de artilerie grea mărșăluiau dinspre Rusia, peste graniță, spre Donețk. Au fost filmate și date pe toate canalele media. Ce crezi că s-a întâmplat apoi? Exact. Nimic. Absolut nimic.

Ajutorul potrivit la momentul potrivit

Contează să-i dai unui om un pahar de apă atunci când îi este sete și i se usucă și crapă buzele în mijlocul deșertului. Dacă îi vei da o cisternă a doua zi, când el este la piscină, cu două limonade dreapta-stânga, e prea târziu. Nu va mai interesa pe nimeni.
Dar și să-i dai unui om pierdut în plin deșert, rupt de deshidratare, un pahar de apă foarte rece cu cuburi de gheață plutind, ca să-i spargi smalțul dinților și să-i faci șoc termic, nu cred că este foarte deștept și bine.

Sunt ferm convins că și tu te-ai lovit de o situație similară cu cea din povestea de mai jos. Dacă nu, măcar să știi cam cum poate degenera, dezvolta și finaliza un gând bun.
Un fost bun prieten dorea foarte mult să-și cumpere și el un apartament în celebri ani de glorie ai imobiliarelor în Ro. Problema lui era că s-a trezit cam târziu. Era deja 2008 și se auzeau din depărtare coloșii cu picioare de lut cum se zdrobesc de asfaltul crizei financiare, morale, dar și imobiliare.
De fapt problemele lui erau mult mai multe. Enumăr doar câteva: 

Fit, nu slab. Fii sexy!

Să faci mișcare zilnic este bine. Să faci sport este foarte bine. Să te menții într-o formă fizică bună peste ani este excelent.

Trupul este, așa se spune și eu sunt de acord și cred, templul sufletului. Este greu de crezut că poți avea un suflet excepțional de bun și un caracter corect și puternic, dar având un trup lăsat în degradare sau în paragină. Eu n-am întâlnit nici un astfel de exemplar, dar, fii fără grijă, am întâlnit și o grămadă de persoane cu trupuri superbe și având caractere cel puțin discutabile.

Atenți la viață

Fiecare om are devenirea lui și drumul lui în viață. Nimeni nu trebuie forțat în nici un fel. Bine cu de-a sila nu se face. Toate marile cărți și filozofii spun asta răspicat. Nici măcar dragoste cu de-a sila nu merge. Noi nu putem decât să sesizăm semenii, discret, și să scriem, unii, anumite aspecte care nouă ne-au făcut viața mai ușoară. Poate cineva citește și-i va fi și ei/lui viața mai ușoară. Să recomandăm și atât. Atât. Să spunem succint partea noastră de adevăr și fericire. Dar fiecare decide dacă să asculte sau să citească. Dacă ne întreabă ceva detalii probabil că le vom răspunde. Dacă insistă și cere mai multe informații atunci putem să facem și să oferim și noi mai multe. 
E opțiunea fiecăruia, doar e democrație, nu? 

Corupția ca un cancer

Oameni mult mai deștepți și mai informați decât mine fac diverse scenarii și aduc diverse explicații. Ei propun o grămadă de soluții acestui flagel ce a cuprins România în ultimii 25 de ani. Văd o preocupare a multora pentru acest subiect și o ignorare a altora cel puțin la fel de importante. 
Eu voi fi mai puțin detaliat. Scriu mai simplist, mai la obiect. La final voi face și eu o (singură) propunere.

Sunt o grămadă de întrebări în preambul:

Gelozia-i boală grea

Dar curabilă. Cu puțin efort şi concentrare. Și puțin creier, bineînțeles. Dar îți sugerez să scapi urgent și definitiv de ea. Dacă vrei să ai o viață mai liniștită și des zâmbitoare.

Iată povestea scurtă: