Toată lumea știa semnul particular pe care-l avea la față, la nas. Era urmare sau pecetea unor altercații și a unor rezolvări din trecut de când era mai tânăr.
Doar puține persoane, câteva zeci, dar cu precădere și mai exact doar cinci sau șase cunoșteau semnul distinctiv pe care de această dată îl avea pe fesa superioară dreaptă în forma hărții Statelor Unite ale Americii.
Ziua 107/365, anul 1/2.
Din ciclul meu slănicean cu ”nucile prin noiembrie-decembrie sunt gata, dar veverițele se înmulțesc la nesfârșit și iarna e lungă...” azi lali m-a sunat să-mi spună una nouă de la noi, de la mama lui maya, bunica tatălui meu și a lui lali.
Ziua 104/365, anul 1/2.
Ieri a trecut o lună de la cei șapte ani și o zi care n-au mai fost celebrate.
Ziua 103/365, anul 1/2.
”- Noi încercăm să de punem baze noi, fundații stabile pentru un viitor mai bun, se plânse căpitanul.
- Și ce nu merge? întrebă comandantul.
Ziua 101/365, anul 1/2.
Regretele sunt modalitatea creierului de a-ți reaminti să faci sau să nu faci ceea ce nu ți-a priit sau ai fi putut face altfel.
Să spui că n-ai regrete este dureros.
Ziua 100/365, anul 1/2.
Dacă aș fi tată din nou și aș avea băiat iarăși l-aș învăța sau aș face ca principale lecții pentru binele viitorului lui următoarele trei:
Este evident că orice mamă vrea binele copilului ei.
Toată lumea știe că fiecare mama va face tot ce știe ea și cum știe ea și cât poate ea înțelege binele copiilor ei.
Ziua 95/365, anul 1/2.
În anii ”90 circula o vorbă printre angajatorii sofisticați care doreau să maximizeze profitul și satisfacția managerială concomitent cu îmbunătățirea calității resurselor umane și a retenției:
Ziua 93/365, anul 1/2.
Se spune că orice monedă are două fețe, ambele valabile, reprezentând altceva. Și că și viața ar fi făcută din alb și negru, din bun și rău, din sus și jos. Binaritatea clasică.
Eu am mers tot timpul mai departe și spus că există și a treia fațetă:
Ziua 90/365, anul 1/2.
Ce repede trece timpul.
Când au trecut încă treizeci de zile?
Ziua 89/365, anul 1/2.
În momentul în care hainele au căzut, și știi bine că se prăvălesc repede, nu mai contează ce job ai, ce venituri ai, și nici care îți este nivelul de inteligență sau cultură. De cele mai multe ori este bine să lași textilele să facă ce vor, controlul n-are putere acolo unde dorința e aprinsă și autentică. Știi cine și ce aprinde dorința aceea incontrolabilă, da? Îți mai aduci aminte de uhhh-ahhh și soft pain?
Cine a avut o să mai aibă, cine a fost o să mai fie!
Viața este, de fapt, un joc precum acela al scaunelor rotative mereu minus unu:
Ziua 86/365, anul 1/2.
În pregătirea militară și în chestiuni economice sau financiare legate de logistică/aprovizionare sau marketing/clienți se spune că dacă ai o singură opțiune de fapt nu ai nici una.
Ziua 85/365, anul 1/2.
Când eram în armată curățam deseori armele. Ne puneau comandanții să le desfacem bucăți și să le ștergem cu o cârpă și cu un ulei special foarte fin.
De cele mai multe ori nu prea aveam ulei, dar aveam scârba aia de cârpă uleioasă deja care se dădea de la unul la altul. De fapt erau mai multe cârpe care treceau din mână în mână până luceau puștile și pistoalele.
Ziua 83/365, anul 1/2.
O amică îmi trimite pe email un text de-ale mele, un articol scris de mine și publicat acum aproape zece ani, în care eu mă contraziceam cu un text scris săptămânile trecute. Doamne-Dumnezeule!
În primul rând vreau să îi mulțumesc amicei pentru această bună atenție și verificare și punctare a realității.
Este adevărat ce-mi spune și îi răspund aici:
Ziua 78/365, anul 1/2.
Ziua 77/365, anul 1/2.
Să știi să cumperi, să achiziționezi, o mașină este o adevărată artă. Să cumperi o mașină potrivită la prețul potrivit e colosal. Samsarii pe vremuri făceau astfel de afaceri bune prin a cumpăra ieftin și a revinde mai scump, dar ți se părea că la rândul tău și tu cumpărai de la samsar mai ieftin. 99% din mașinile cumpărate erau ciurucuri sau gioarse.
Ziua 76/365, anul 1/2.
Repostare (nu găsesc originalul)
Ziua 75/365, anul 1/2.
Indiferent cât de nou și de simandicos este blocul nu se va compara niciodată nici cu cea mai răpciugoasă casă pe pământ cu curte.
Indiferent la ce mare făloasă multinațională ești angajat nu se va compara niciodată cu a fi propriul șef, antreprenor sau liberîntreprinzător.
Femeia nu îți iartă o infidelitate pentru că te iubește. Nu.
Femeia nu îți iartă anumite lacune de caracter sau greșeli ori atitudinea nepotrivită pentru că te iubește. Nu.
Ziua 70/365, anul 1/2.
Sunt mai mereu obosiți, stresați, agitați, deși au case de vacanță sau la țară în zone superbe, dar ajung foarte rar la ele să se odihnească, refacă, relaxeze.
Dețin case cu curte superbe închiriate, dar ei locuiesc în conserve în apartamente la blocuri.
Ziua 69/365, anul 1/2.
Cu to(n)ții ne aducem aminte cum pe vremuri era o singură persoană în școala generală, în cartier, în liceu și chiar în facultate ”grasu”. Toți ceilalți eram în condiție fizică normală sau chiar slabi (eu, de exemplu).
Azi lucrurile s-au schimbat dramatic și nu în bine. Dar nimeni nu este interesat nici de acest dezastru în plină desfășurare.
Când schimb motocicleta și anumite comenzi ale fiarei noi nu-mi mai vin la îndemână cum veneau la cea veche, adică nu mai găsești foarte repede frâna, nu știi cum e cu accelerația - cât de tare și cât de agresivă în rapoarte este, nu găsești maneta ambreiajului sau schimbătorul de viteze imediat, poziția în șa este în așa fel că tu te tot lovești de oglinzi când schimbi sau manevrezi comenzile sau îți zdrobești ouăle dacă te urci prea mult pe ea.
Ziua 66/365, anul 1/2.
Vișina necoaptă, cea încă crudă, se culege foarte greu din copac. De cele mai multe ori rămâne codița cu tot sâmburele atașat în copac, iar tu te alegi doar cu puțină cărniță de vișină fără gust, nesatisfăcătoare.
Ziua 64/365, anul 1/2.
Ce mai bună urare pe care o pot face din tot sufletul spre binele sărbătoritei mele:
Ziua 63/365, anul 1/2.
Când ți-e greu și nu reușești să mai vezi capătul tunelului:
Ziua 62/365, anul 1/2.
Na!, că au trecut deja două luni. Cine ar fi crezut?!?
Timpul trece cu o viteză amețitoare.
Și deja sunt mai multe semne bune în aceste peste șaizeci de zile grele.
Ziua 59/365, anul 1/2.
”Să dai o șansă.”
”Să încerci...”
”Să vedem cum e...”
Sfidarea normelor morale ancestrale duce într-un singur loc.
Ziua 58/365, anul 1/2.
Aud din ce în ce mai des asta: ”Ai avut dreptate atunci...”
Dar sunt în continuare mult prea mulți care o fac ”a posteriori”.
Mă bucură și mă întristează în același timp să aud:
Ziua 53/365, anul 1/2.
Mai ții minte cuplajele de pe vremuri? Se jucau două meciuri de fotbal unul după celălalt pe același stadion. Tot timpul primul meci era cel mai slab cotat, toată lumea aștepta să vadă al doilea joc care era, de obicei, mai important, mai pasionant, mai interesant, mai decisiv, între două formații mai puternice sau mai în vogă.
La fel și la concerte:
Ziua 52/365, anul 1/2.
S-a tot discutat despre modelul alimentar familial și influența lui asupra stării de sănătate a fiecărui copil ulterior în viață. Sunt dovezi concludente că nu geneticul are influența majoră, ci stilul de viață și cu dieta inclusă moștenite sunt decisive.
La fel stau lucrurile și în celelalte domenii:
Ziua 51/365, anul 1/2.
Prea mulți spun că orice am face tot în patru lemne la doi metri dedesubt ajungem. Pot fi de acord, dar contează și cum ajungem acolo și când și cu ce amprentă pe noi și pe cei din jur.
Ziua 50/365, anul 1/2.
N.B.:
Poți seduce doar pe cineva care vrea să fie sedus(ă) și se lasă sedus(ă).
Adică:
Ziua 49/365, anul 1/2.
”Tu ești fericite scumpe mei!” + Trebuia doar să duci repede pumnul strâns-închis la piept = Liniște, seninătate, zâmbet peren.
O verișoară, o mătușă de fapt, de origine din stepa Mongoliei, i-a transmis vag românesc, dar în scris, la un moment dat, văzându-i veritabila fericire, o bucurie și o satisfacție și o liniște imense pe care le avea întipărite pe față și în carne în acea poză:
Ziua 47/365, anul 1/2.
Apropos de cireadă sau turmă, în funcție de poziție: circul ăsta la care ne hlizim ca proastele, tot pe banii și pe viitorul nostru se face.
Ziua 46/365, anul 1/2.
Dacă ai nu înseamnă că și posezi.
Dacă auzi și vezi bine nu înseamnă că și înțelegi.
Ziua 43/365, anul 1/2.
Ca să poți fi victorios într-un război trebuie să supraviețuiești bătăliilor consecutive chiar dacă mai pierzi câte unele.
Ziua 42/365, anul 1/2.
Este puțin probabil să găsești rezolvarea problemelor tale aplicând soluțiile necunoscuților ”de pe net”. Dacă ar fi fost așa simplu toți am fi fost sănătoși, bogați, fericiți. Nu-i cazul.
Ziua 39/365, anul 1/2.
Nu sunt foarte multe de făcut sau de văzut la Sf. Gheorghe dacă vremea este frumoasă vara: plajă la zece-cincisprezece minute de resort, plimbări la vărsarea Dunării în mare și pe dig la apus, broscuță mică-mică făcând caca sau născând pe perna albă a scaunului de la etaj, nuferi galbeni printre șerpi și orăcăit de multe alte broaște, maci în nisip. Unii ar spune că e suficient.
Dar dacă plouă torențial câteva ore, ce faci?
Bei și discuți - ar răspunde rapid și corect mulți.
Baie în mare în timpul furtunii și lupta cu valurile și curenții aferenți, da. Mulți au fost și aici.
Altceva?
Te plimbi prin ploaie. Mergi să iei apă minerală de la doi pași din centru, preț de câteva minute. Zeci de minute. Așa vei vedea:
Ziua 38/365, anul 1/2.
Zilele trecute, acum vreo săptămână, am fost undeva la mare și m-am revăzut cu ele din nou după aproape un an. Trei, din trei generații, mi-au spus că m-am cam îngrășat. Ok, n-au făcut-o direct: ”n-ai mai fost la sală...?!?”.
Am recunoscut că nici pe la sală n-am mai dat, nici de alimentație n-am mai avut grijă, nici somnul nu-i de cea mai bună calitate de câteva luni de zile.
Mă reapuc de treabă, curând.
Ce sau cine m-a pus pe gânduri ca să reiau calea cea dreaptă și mai bună?
Nu maică-mea care văzând o poză cu mine a constatat surprinsă debandada. ”Ce-i, mă, aici? Sat fără câini?”
Nu cele trei doamne drăguțe și oneste (AlalL, Do, Al.Di.) care au tras un semnal de alarmă.
Nu, nu ele. Nici ele. Deși le mulțumesc și lor.
Ziua 37/365, anul 1/2.
Mă întreabă cu tupeu, dar pe bună dreptate:
”Ce faci tu ca să schimbi astea?”
Nu i-am răspuns atunci, recunosc că m-a pocnit zâmbetul, dar îi scriu acum:
Ziua 36/365, anul 1/2.
”Degeaba ești cel mai bun la șah dacă toată lumea joacă box.”
Cu siguranță ai trecut prin războaie sau conflicte pe care nu le puteai câștiga jucând corect. Adică tu luptai conform normelor, dar rivalul sau dușmanul nu. Și astfel el avea un avantaj nemeritat care te ducea spre pierderea confruntării deși poate că tu erai mai bun, mai pregătit, mai valoros.
Când eram mai tânăr credeam că respectarea regulilor, a legilor, a codurilor vechi este obligatorie. Fusesem învățat să lupt și să câștig doar dacă o făceam conform regulilor jocului.
Dar joaca s-a schimbat în 2022.
Ziua 35/365, anul 1/2.
Pentru că femeia simte, iar bărbatul trebuie (este obligat!) să fie rațional:
Antrenamentele nu sunt la fel pentru ambele sexe, nici măcar la vârste diferite. Chiar dacă el este cu zece-douăzeci de ani mai mare, nu contează, intensitatea și varietatea exercițiilor va trebui să difere pentru a înregistra progrese la ea.
Alimentația nu poate fi la fel la ea și la el. Nici volumetric, nici cantitativ, nici ca procente proteine/carbohidrați.
Odihna poate fi similară, oarecum, nu și recuperarea după efort. Pentru că ea după orgasm are energie, el e rupt de somn.
Ziua 34/365, anul 1/2.
Când doar speri și nu faci nimic, aia e, nu faci nimic.
Speranța este doar așteptarea ca altcineva sau nimeni să facă ceea ce tu nu vrei sau nu poți să faci azi sau acum.
Ziua 33/365, anul 1/2.
Prins cu treburi diverse, departe de sufletul meu, am uitat de aniversarea de o lună.
Ziua 32/365, anul 1/2.
”Cine limba lungă are, va săpa cinci ani la sare.” Știi de unde este asta, da?
Săptămâna trecută, de joi până duminică seară, în rai, chiar înaintea furtunii:
