Regândirea necesităților este
importantă la începutul unei vieţi mai simple și mai relaxate pentru că:
1. te scapă de frustrare, dacă e cazul. Romanii sunt frustraţi, se simt așa, pentru că îşi doresc mereu mai mult, mult mai mult decât au nevoie și prea mult față de cât pot avea sau îşi permit sa aibă la momentul prezent. Frustrarea vine din comparațiile pe care le facem cu ceea ce posedă alţii (teribilă greșeală!), din pizmuirea și invidierea celorlalți privitor la reuşitele materiale, financiare, imobiliare, profesionale, ostentative și găunoase. Majoritatea. Și din aşteptările prea mari, peste nevoile personale, peste necesităţi și chiar posibilități.
2. te îndepărtează de sărăcie. Atunci când vei înţelege că îți este suficient și “mai puțin”, vei realiza că, de fapt, ai mai mult. Adică eşti mai bogat decât îţi închipuiai înainte să devii minimalist și să începi să încetinești.
3. te protejează de vicii, de rele, de eventuale încălcări ale legii. Dacă vei încerca să ai mai mult, mai multe, poate vei fi tentat să cauţi și să și găsești drumuri mai scurte sau să intri pe zone interzise. Aici poliţia, fiscul sau justiția te-ar putea aduce în locuri pe care nu-ți doreşti să le vizitezi. Răcoroase. Vezi multiplele cazuri de oameni de afaceri, politicieni sau sportivi care au ajuns după gratii pentru ca au vrut mai mult. Deși aveau arhi-suficient ca să ducă vieți super-luxoase. Aşadar, minimalismul te protejează, funcționează ca o asigurare de viață, și te poate ține în libertate.
4. te fereşte de plictiseală. Dorindu-ți mai puţin și fiind mai liniștit nu vei mai avea acea fierbere interioară mânată din spate de “Ce să mai fac? Cum să fac mai mult? Cum să arăt altora ca sunt mai ....(aici, în locul punctelor pune tu ce doreşti: bogat, deştept, frumos, şcolit, promovat la locul de muncă, bine plasat în societate, etc). Fierbere inutilă și inadecvată, în cele mai multe situaţii, în urma căreia, doborât de eşecuri, inevitabil intervine plictisul.
5. te salvează sau te poate scăpa de prostie. Da, de prostie. Sau naivitate, cum vrei tu să-i spunem, ca să nu lezăm spiritele mai diafane, dar e cam acelaşi lucru. Este cazul, de exemplu, al acelora care în grandomania lor epuizantă și din snobismul feroce ce-i roade neîncetat îşi achiziționează SUV-uri și le folosesc exclusiv în oraşe. În afară de faptul că sunt nepotrivite traficului urban, pe asfalt, SUV-urile consumă mult mai mult, sunt mai greu de parcat, sunt mai greu de manevrat, sunt mai greu de întreţinut, sunt mai costisitoare pe toate palierele. Dacă ai fi minimalist, adică, în cazul de față dacă ai avea puţin bun-simt și ceva simț practic, ca să nu spun puţină minte, ai înţelege că o maşină mai mică ar face 90% aceleaşi lucruri în trafic și pierderile tale financiare ar fi mult mai mici utilizând un autoturism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.