Straie noi
Măcar atunci când îmi bântui necugetat mintea, amintirile sau visul, te rog din nou, îmbracă-te măcar cu puțină răbdare, bunătate și liniște.
Nu veni tot goală, toate vin așa, deși nu-i foarte rău s-o faci prima dată, dar apoi, te rog!, tu învelește-te în calinitate, duioșie, zâmbet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.