vineri, 31 august 2018

Straie noi

Măcar atunci când îmi bântui necugetat mintea, amintirile sau visul, te rog din nou, îmbracă-te măcar cu puțină răbdare, bunătate și liniște.

Nu veni tot goală, toate vin așa, deși nu-i foarte rău s-o faci prima dată, dar apoi, te rog!, tu învelește-te în calinitate, duioșie, zâmbet.


Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

Max

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!