sâmbătă, 1 septembrie 2018

Tu la ce ai visat?

Mai visezi mult? Ai tot ce-ți trebuie și chiar mai mult de atât. Dacă ai reuși să te detașezi de lupta oarbă și sterilă de zi cu zi, să te oprești puțin și să stai doar tu cu tine, sau tu cu mine - așa cum vrei, ai să realizezi că viața ți-a dăruit mai multă frumusețe, avere și libertate decât ai sperat vreodată să ai.

În ultimii doi-trei ani am avut dese momente când eram nemulțumit de mine și de realizările mele. Am scris de mai multe ori despre asta și nu m-am vindecat nici așa. Cei din jurul meu îmi spun să nu-mi mai fac atâtea griji și să nu mai fiu așa pretențios și aspru cu mine. Că ar fi ok să fiu mai îngăduitor, că e foarte bine așa cum sunt și că sunt perfect fix așa cum îs.


Zilele astea fac niște curățenie. Curățenie generală, reparație capitală. Arunc lucruri nefolositoare, dăruiesc obiecte pe care eu nu le mai folosesc, dar alții s-ar bucura să le aibă, șterg praf de pe vechituri. Așa am găsit o agendă. De acum vreo douăzeci de ani. Eram în facultate, bursier, băiat cuminte. Visam ușor, uitam repede. Așa cum fac toți copiii. Credeam că pot schimba lumea și că tot ce zboară să mănâncă. Învățam bine doar în sesiune, iubeam frugal, plănuiam asiduu. Aveam o energie debordantă pe care n-o mai primesc azi prea des și este bine că este așa.

În agendă am găsit o listă de vise și obiective. O înșiruire cu ce mi-ar plăcea să am, să posed, să dețin când voi avea 30 de ani. La acel moment acea înșiruire părea o utopie, toate țintele păreau umflate cu pompa, nerealizabile, astronomice. Azi, după încă zece ani, constat că am cel puțin dublu peste ceea ce am visat în facultate și părea f a b u l o s și megalomanic la acel moment.

Să-ți faci timp pentru a-ți reaminti de unde ai plecat, dar și ce ai realizat cu greu și eforturi plus multe renunțări din adolescență și tinerețe, este un lucru înțelept, productiv și util. Și te poate ține departe de letargie, melancolie, apatie.

Prinși în căcatul de malaxor al gregarității și al distracțiilor de zi cu zi, ce naivitate!, uităm ce este important pentru noi și neglijăm ceea ce avem deja și ceea ce este cu adevărat valoros pentru noi.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.