miercuri, 5 septembrie 2018

Curaj, inconștiență sau prostie?

S-ar putea ca eu să nu mai înțeleg distracția și să nu mai văd cum trebuie curajul:

Tu cum ai caracteriza o persoană care vrea să înoate, insistă și înoată pentru că este curajoasă și știe să înoate, în Marea Neagră într-o zi cu valuri, acolo unde știm că sunt și curenți puternici, și cu steagul roșu înfipt de salvamari în nisip chiar la mal interzicând explicit intrarea în apă?

Unii ar putea spune că ar fi vorba de o naivitate colosală. Alții ar pomeni de copilării și adolescențe prea scurte, chinuite, frustrante și neîmplinite. Nimeni n-ar pune degetul pe rană, așa suntem mai toți: târșeloși.

Mările și oceanele lumii, marea Mediterană - de exemplu, și munții înalți, Everestul - alt exemplu, sunt pline și plini de cadavrele oamenilor hotărâți, curajoși, bine pregătiți, determinați, excelent antrenați.

Eu zic că să stai liniștit e mai bine. Să stai locului și în siguranță e mai înțelept.
Modestia și precauția n-a omorât pe nimeni, dimpotrivă.
În timp ce căutarea nesăbuită a gloriei, distracției ”maxime” și lipsa de creier face sute de mii de victime anual.

3 comentarii:

  1. Sa innoti intr-o zi cu valuri si curenti printre stapilopozi, e nebunie. Sa faci acelasi lucru la nisip unde nu ajungi la fund, e inconstienta, nu intelege forta marii.. Daca o faci la ape putin adanci unde ajungi si e nisip se numeste placere fara riscuri majore. Cred ca la fel e si la mersul cu motorul, nu ? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, m-ai atins cu ultima frază. Touche! Mi-ai dat de gândit. Mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.