Rămâi constant zâmbitor, relaxat, senin.
Zâmbește și nu fă nicio mișcare, nu spune nimic. Taci, zâmbește și taci din nou.
Este cea care vrea să calce în capcana de urs. Ai mai văzut filmul ăsta. Vezi deja cum o să i se zdrobească glezna și metatarsienele de la picioare. Asta vrea, nu ascultă niciodată de nimeni. Nici cu sănătatea, nici cu finanțele, nici cu relațiile interumane.
Ce poți să faci? Nu prea ai ce să faci. Poți fi doar înțelegător și răbdător.
Știi că-i va fi rău. Ai văzut de prea multe ori același scenariu. Tu-i spui că-i mai bine pentru ea la dreapta, ea face pe loc stânga, tu-i indici să meargă cu capul la cutie că se trage tare deasupra, ea ridică teasta semeață peste zid și rafala îi seceră tâmplele.
Un singur poți să faci: să taci și să zâmbești. Să te uiți cu milă, cu bunăvoință, cu toleranță la toți aceia care nu sunt azi pe același drum cu tine. Doar să le zâmbești, să taci și să îi lași în pace.
Câțiva vor deschide ochii și vor vrea să își îmbunătățească viața sau să schimbe ceva în viața lor în bine. Nu te teme, totul e ok, ei au gură și vor întreba, vor cere ajutorul, dacă va fi cazul.
Zâmbește și taci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.