(NICIODATĂ) Singur

Sunt singur. Da, exact!, ai citit bine, singur.

Sunt singur-cuc, oarecum. Poate că te miră rândurile astea, dar asta-i cumva situația și știi că nu m-am ascuns niciodată de adevăr sau realitate. Spun lucrurilor pe nume mereu, dau cu sare pe rană, poate că se vindecă mai repede. 
Așa cum am scris și zilele trecute, aici, este o bună oportunitate să fii solitar o perioadă, te ajută să reflectezi mai mult, să te recentrezi, poate chiar să te regăsești tu pe tine. Asta ar fi o mare realizare și o comoară. Da, o adevărată comoară vei găsi în interiorul tău! Iar chestiunile astea sunt decisive, în accepțiunea mea, azi, dacă vrei să regăsești liniștea, zâmbetul, pacea interioară.

Să revenim.

Sunt singur și, poate, un biet cerșetor de atenție. Dacă asta crezi și tu, și chiar s-ar putea să ai dreptate - vom vedea curând, nu neg, dar tu, te rog, tu oprește-te acum și aici din citit și mergi în pace, să fii sănătoasă, articolul ăsta nu-i pentru tine. Dreptatea e pentru tine, lasă-mi mie liniștea și du-te în treabă!

Sunt singur-singurel de foarte mulți ani. Ultima dată când am fost într-o relație completă și frumoasă se întâmpla acum vreo cinci-șase ani. Era 2010-2011 și tot cam pe atunci s-a terminat și o altă relație amoroasă lungă, frumoasă și complexă. Relații mișto au mai fost, nu pot nega, dar și liniște și zâmbete în pace n-au fost prea multe în același timp.

Sunt singur. Singur mă simt mai ales când ies cu alții sau cu altele, în grup simt că sunt deseori în plus sau că nu acolo mi-e locul, că nu acolo mi-e treaba și nici liniștea, dimpotrivă. Nu mă simt deloc singur când rămân doar eu cu mine, sau cu o persoană apropiată de sufletul meu, în solitudine mă simt foarte bine și probabil ăsta este unul dintre motivele pentru care să simt singur când sunt împreună cu ceilalți. Lângă alții obosesc după doar zece minute, cu mine pot sta ore de-a rândul și nu mă satur, nu mă plictisesc, nu obosesc, doar foame mi se mai face câteodată și rar somn.

Sunt singur pentru că doamnele de azi văd o curvă în fiecare cealaltă femeie și mă și ceartă pe mine că eu văd o femeie în fiecare ”curvă” și uneori observ și doamna din multe dame de companie. Deh, coarda bătrână din mine își recunoaște tiza, probabil. Dar asta nu mă scoate din singurătate, dimpotrivă.

Solitudinea de Sărbători e OK!

Cunosc multe persoane singure de sărbători. Câteva sunt ființe superbe, altele sunt încă în lucru. Eu sunt una dintre ele, și sunt bucuros și mândru că pot face și spune asta, voi scrie curând detaliat mai multe.

Animale drăgălașe

Când mâncarea creștea în copac, te urcai s-o culegi. Dura zeci de secunde sau chiar minute bune ca să te alimentezi. Escalada ți se părea normală, ușoară, firească pentru supraviețuire. O plăcere! Raiul pe Pământ era aievea.

Când mâncarea va fi în prafuri sau pastile și se va lua o masă ca un hap într-o secundă atunci lenea și boala ne vor cuprinde curând. Vom prefera viețuirea trăirii. Dar și mușchii se vor atrofia corespunzător lipsei de cățărare, creierul se va tolăni pe spate și sufletul va fi debusolat de smulgerea trupului din rai. Probabil că dinții ne vor cădea și ei din lipsă de activitate, cred. Un coșmar! Abia atunci purgatoriul va începe să cearnă. Deocamdată suntem în tranziție către acolo și viața încă este foarte frumoasă.

Mâncarea, banii, casa, mașina, vacanța, electronicele, hainele, distracția, bărbatul, femeia. Toate sunt pe repede-înainte și la discreție ori pe credit. Oricine poate avea orice vrea, azi.

Bărbații erau pe vremuri de șase feluri principale:

1. Robii.
2. Sclavii veseli
3. Visătorii
4. Haiducii negri
5. Hienele albe
6. Urșii

Femeile se împărțeau în șapte modele generale:

1. De casă
2. Dăbloc
3. Degeaba
4. Șefele gri
5. Fluturașii roz
6. Băiețeii renegați
7. Suflețicile

Pe scurt despre fiecare:

Şeful refuzaților

Foarte puțini știm ce se află în spatele și în interiorul fiecărui coleg sau șef de la serviciu sau din firma noastră. Fie din lene, fie din nepăsare, fie din lipsă de interes pentru istoria celor cu care împart cea mai importantă parte a vieții lor - pentru că doar acolo își desfășoară orișicare minim opt-zece ore din cele aproximativ șaisprezece de trezie. Pe cele de somn nu le contabilizez pentru că oricum mulți dintre noi dorm și ziua cu ochii deschiși din copilărie până în coșciug. Dar asta este deja altă poveste.

Bucățele din "21" (octombrie 2016)

Am început să scriu la ”21” după jumătatea verii acestui an pe când eram tolănit zile în şir prin magnificul şi ofertantul Ilanlâk. Aici sunt primele rânduri așternute în luna august fix pe plajă. Aici s-a născut ”21”, acestea erau priveliștile în jurul meu. 

Am început să scriu la ”21” tocmai pentru a înceta a mai ține teorii celor din jur, cele mai multe dintre ele erau într-adevăr nesolicitate și uneori și nedorite, și pentru a evita să umplu feisbucu de gândurile mele zilnice despre relații. 

Am mai scris și luna următoare câteva gânduri din ”21” aici.  Apoi am hotărât să le adun într-un singur fișier și să mă concentrez la el.

Da, scriu despre relații! Fie că ele sunt de afaceri, de camaraderie, sportive, familiale, sentimentale sau doar intime. Dar mai ales amoroase, pentru că din dodoașcă vine și pleacă totul, şi bine şi rău, miere şi sare, oricât ne-am strădui noi să ne ascundem după deget, naivi și pudici absolut inutil fiind.

În "21" nu mai dau nimănui sfaturi, nici măcar nu fac recomandări, nu acuz şi nu judec pe nimeni. Nu-i treaba mea, nu mă mai interesează, liniștea mea este mai valoroasă decât dreptatea sau autoritatea ori prestanța. Eu doar scriu încet, constat, îmi reamintesc, visez și scriu din nou. Atât. Apoi, uneori, mă opresc și trăiesc și mai târziu revin și scriu ce-am mai acumulat pe ciorne sau în telefon. 

Scriu încet, n-am nici o grabă. S-ar putea să dureze un an sau cinci ori poate chiar şapte. Nu-i exclus să dureze chiar și douăzecișișapte de ani, sunt tânăr și frumos și am tot timpul din lume. Nu ştiu când şi dacă se va termina. Habar n-am şi nici nu mă interesează finalul. E o cale de bătut, nu o destinație de atins.

Voi scrie în ”21” despre trecut, uneori și despre fostele mele - rar, puține așa cum au fost, ele vor apărea negreșit, dar nu cu nume și locuri clare. Fiecare dintre ele se va regăsi lejer și sper să se bucure în parte.
Voi pune mult prezent în ”21”. Voi sedimenta zilnic sau săptămânal tot ce va veni la pix cât timp nu dorm. Dar cel mai mult voi scrie despre viitor, despre vise sau premoniții ce mă bântuie deseori. Despre viitorul nostru, da!, al meu și al tău.

Da, al tău!

Da, tu!

Exact, TU!

De gust, câteva mici fragmente din "21":

...

Se poate spune că te-ai vindecat definitiv de incurabila hipoacuzie bilaterală cu care ai fost blagoslovit cu aproximativ patruzeci de ani în urmă dacă începi să auzi clar și tare urletele mute îmbibate de plâns neputincios sfâșiind pieptul cald, blând și primitor al unei mame singure rămasă captivă din naivitate și bunătate într-o căsnicie eșuată de mulți ani și din a cărei închisoare mutilantă nu vede ieșire azi și nici mâine?

”21”

...