Dorul trece împreună

 Ziua 6/365

”-Au trecut atâția ani de când e mort, când crezi că-mi va trece dorul de tata?

Lali Bitte s-a dus lângă tata, frații sunt împreună.

Ziua 5/365

Tatăl meu avea un frate natural, ei doi erau copiii ”buni” lui Maya și ai lui Papu, bunicii mei. Ei doi mai aveau chiar și al treilea frate, vitreg, dintr-o primă căsătorie a lui Papu cu altă femeie. Tata a fost un norocos și din punctul acesta de vedere.

Lali Bitte este un văr bun de-al tatălui meu, dar n-avea frate. Mie tata mi-a spus tot timpul că Lali Bitte este ca un frate pentru el, au crescut împreună, am suferit împreună și erau amândoi aproximativ la fel: cu un suflet imens, emoționali deși extrem de raționali, familiști în sensul clasic al cuvântului, au trecut amândoi prin niște necazuri mari în viață absolut nevinovați.

Eu n-am frate, deși am căutat asta în fiecare dintre prietenii, tovarășii, șefii sau superiorii de suflet ori asociații mei. N-am avut norocul acesta până azi.

Lali Bitte are un băiat, Alex, văr de-al doilea cu mine după acte, el n-are nici frate și nici soră. De azi este fratele meu mai mic, fie că-i place, fie că nu. Alex e norocos.

Azi lali Bitte s-a dus să se întâlnească cu tata, am resimțit o durere mai mare în piept doar acum treisprezece ani. Parcă și văd ce distracție va fi acolo sus la ei. Parcă îi și aud cum râd cu poftă împreună, tata va cânta la acordeon și amândoi cu vocea și se vor ”machi” până dimineață dansând ținându-se de umeri ca frații.

Știu exact și cu melodie își încep petrecerea diseară:

Nu ai de ce să te temi

Ziua 3/365

Știi bine că cel mai negru punct al nopții este fix cel de dinaintea răsăritului de Soare.

NU ferm suicidului!

Ziua 2/365

Dacă ai gânduri de suicid, dacă te gândești să-ți oprești superba experiență pe acest minunat Pământ, dacă treci prin cea mai grea perioadă sau cel mai insuportabil moment al vieții tale, te rog sună un prieten, o rudă, un amic cu care să-ți împărtășești și înjumătățești greutatea durerii.  Sau dă-mi mie un telefon, scrie-mi un mesaj, caută-mă să stăm puțin de vorbă, îți promit că vei vedea lucrurile altfel după ce discutăm o vreme.

Toți trecem printr-un moment de cumpănă la un moment dat în viață.

Toți avem momente în care nu mai vedem luminița de la capătul tunelului într-o situație sau alta.

Dar de cele mai multe ori, dacă nu în toate cazurile, gravitatea sau severitatea dificultății este exclusiv în capul nostru, nu are nici o legătură cu realitatea care va păstra mereu ceva fabulos pentru noi în viitor.

Va fi bine, știi bine, doar ți-am promis. Când ți-am promis eu ceva și nu m-am ținut de cuvânt?!?

Repet și închei:

Poți pierde totul...răbdare și umilitate.

Poți pierde totul și să te regăsești pe tine. Ce comoară!

Poți eșua colosal și falimenta incredibil când totul părea atât de sigur și stabil și totuși să-ți revii. Pasărea Phoenix e rară, dar există.

Poți crede că totul s-a sfârșit, că nimic nu mai are rost și de abia de aici încolo să înceapă cea mai minunată fabuloasă parte a vieții tale. Miracole există și se întâmplă multora, în special acelora care cred în ele.

Minunile revenirilor se întâmplă și se întâmplă des. Cu o singură condiție: