Nimeni, niciodată, să nu-ți spună unde îți este fericirea.
Nimeni, niciodată, să nu știe unde-ți sunt toate sursele tale de zâmbet.
Cu perdea, mai acoperit, discret, sub radar poți încerca senzații pe care în lumina reflectoarelor nu ți le poți permite.
Nimeni, niciodată, să nu știe unde-ți sunt toate sursele tale de zâmbet.
Cu perdea, mai acoperit, discret, sub radar poți încerca senzații pe care în lumina reflectoarelor nu ți le poți permite.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!