Tot ce-i prea mult strică

În orice domeniu al vieții tot ce-i ”prea mult” - strică. Azi voi scrie foarte puțin despre școală, educație, studii aprofundate diverse. Puțin din fiecare. Doar să aveți puțintică răbdare până la final, până la ultima frază.

Este în regulă să înveți sau să ai opt clase, douăsprezece clase, să urmezi o facultate, eventual să faci un master sau vreun doctorat. Este ok să te oprești la orice nivel vrei sau poți sau consideri că-ți este suficient pentru a-ți câștiga pâinea azi, dar și în viitor. În același timp să rămâi liniștit(ă) și zâmbito(a)r(e) cu această situație.

Este bine să vrei să urmezi studii superioare. Și aprofundate. Mastere, doctorate, etc. Dar asta doar dacă îți folosesc la ceva în viitor și doar dacă realmente simți că acela este domeniul tău de suflet și care-ți dă aripi când îl detaliezi și urmezi. Adică te însuflețește, realmente, și te îmbunătățește ca om și/sau specialist.

Trebuie știut faptul că scopul vieții nu este studiul continuu, fără finalitate în concret, în viața reală. În nici un domeniu. Nici măcar în filozofie. Cunosc eterni studenți, care au urmat mai multe facultăți, având bine peste patru decenii de viață și care nu-și pot procura ușor cele necesare traiului de zi cu zi. Norocul lor este că există familiile și prietenii care îi susțin în acest demers.

Urmarea diferitelor școli, licee și facultăți - marea majoritate a celor din România de foarte slabă calitate - doar ca să avem încă o patalama la dosar, la CV, eu o consider o imensă irosire personală și o pierdere de vreme colosală. Doar simpla stocare de informații în creier, fără judicioasa punere ulterioară în practică, o consider egoism intelectual. Și poate avea multe efecte negative pentru cei în cauză, dar și pentru ceilalți din jur - familie, prieteni, colegi.

Eu însumi, în anii din urmă, în acei ani de agitație continuă, de zăpăceală fără noimă, de furie a achizițiilor, inclusiv universitare, am citit și învățat o grămadă de lucruri din domenii diferite. Diferite de facultatea absolvită, diferite de jobul meu la acel moment, diferite chiar și de pasiunile și hobbyurile mele. Am aprofundat, pe cont propriu, autodidact, diverse domenii ce mi-au stârnit cumva interesul de moment, instantaneu. Am învățat multe, am cunoscut multe, am deschis orizonturi noi. Dar dându-mi seama, după fiecare atingere de așa-zis ”pisc al cunoașterii” - din mintea mea, că sunt din ce în ce mai multe lucruri pe care de fapt nu le cunosc. Și că, oricât aș studia, nu voi putea cuprinde niciodată, NICIODATĂ, vastitatea informațională din nici un domeniu - oricât de nișat ar fi el.

La un moment dat, după mulți ani pierduți în acest sens, am realizat două lucruri:

1. Nu mă mai puteam înțelege cu o parte importantă a apropiaților mei. Ei rămăseseră la un anumit nivel de înțelegere al evenimentelor, al situațiilor. Aveau surse unice de informații, în general televizorul și presa scrisă de generaliști. Ei erau fixiști, bine ancorați în câte un punct, unic, de vedere. Când eu încercam și o altă abordare sau prezentam și altă fațetă a problemelor, rezultată din studiul cărților, deveneam brusc și eram categorisit ca excentric, nebun, ”atoatecunoscător”. Și eram bănuit că vreau să ”mă dau mare”...

2. Nu am avut cum aplica în concret, aproape niciodată, vastitatea de informații din variatele domenii studiate. Totul a fost doar pentru ”cultura mea generală”. Sau, altfel spus, relativ în zadar. 

Orice om este bine și trebuie, este dator, să se școlească, să citească, să afle, ”să se deschidă” la minte. Să crească, să se dezvolte. Dar totul să fie făcut cu măsură, ponderație, noimă. Și puțină aplicație, dacă se poate. Adică să scoți și niște bani din ceea ce ai învățat, nu doar să-ți satisfaci setea de cunoaștere.

P.S.

"Citește asimilând, nu simplu citind – că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citește trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumusețea unei idei, te construiește conștient și subconștient, iar timpul scoate cele sădite acolo așa, cândva, ca pe ale tale. Ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai citit aceea îți aparține cu adevărat; aceea ai asimilat. Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ți încarci memoria, aceasta e bibliografie și slavă deșartă; ci de a crește sufletul și pe aripile artei mântuirii" – spunea odată părintele Arsenie Boca

Mulțumesc Giorgianei V. pentru poză.