Femeia are mereu dreptate

Sunt uşor matolit. Cherchelit, de fapt. De fericire. Cred. Am percutat două pahare de vin roşu de țară făcut de Neluțu - să-i dea Dumnezeu putere să treacă peste durerile de zilele astea. M-am plimbat o tură de parc cu el şi am reînțeles cât de fericit trebuie să fiu.

Azi am aflat că Andreea, cea care spărgea prin primăvară cănile de cafea pe scară, după ce-mi pătase tot dormitorul cu zaț, se mărită. L-a cunoscut de vreo două luni şi merge la sfat cu el. Deci am gura aurită şi mână bună! Îmi deschid afacere.

Tot azi am citit un mesaj. Acum câteva minute. Nu ştiu dacă să râd sau să plâng:

Bunătăți şi bunăciuni

Nu de mâncare şi creier duc lipsă unii credincioşi de varii confesiuni. Este evident la sărbătorile fiecăruia.
Lipsa cruntă este de hrană şi de suflet. De suflete lângă suflete, nu doar trupuri lângă trupuri ca sardelele. Poate nici nişte mângâieri calde n-ar strica la răstimpuri. Şi în post şi după, şi pe carne şi pe inimă.

Solitudinea şi singurătatea sunt căi spre fericire

O să spui, parcă te și aud: Geluțu şi-a pierdut complet mințile. S-ar putea să ai dreptate, dar reține două lucruri mai întâi:

Crăciun de nebun(i)

Nu cred că sărbătoarea Crăciunului este despre mâncare multă şi variată, alcool în valuri, cumpărături furibunde, mall-uri şi spectacole, fugă hăituită şi agitație sterilă, cadouri diverse şi cheltuieli obligatorii peste puterile noastre bugetar-lunare.

Minunile de lângă noi

Dulce şi de păstrat cât mai mult prin preajmă este persoana care reuşeşte, prin magie cumva, probabil, să facă din acru şi posac un om zâmbitor şi optimist.
Rara avis, pui mic, suflețel.

Timpul nu trebuie grăbit, dar nici lăsat să zboare fără folos. Te plimbi, nu te plimbi, vremea sandalelor trece. Dacă nu faci azi ce trebuie să fie făcut azi, mâine s-ar putea să facă altul sau alta treaba ta sau poate va fi imposibil să mai întorci din drum vaporul plecat să se scufunde.

Rugăciunea

Unii îi spun Dumnezeu, alții Allah sau Buddha, mai sunt câțiva care-l numesc Mama-Natură, Liberul Arbitru, Energia Supremă, Karma sau Soarta.
Oricum i-am spune noi, el este unul singur. Și nu este undeva în norișori roz sau mov, nici printr-un iad utopic plin de smoală fierbinte, ci este fix în sufletul nostru, în inima noastră.

Ăsta-s io!

N-am cum să-mi ascund complet mușchii. Nu pe toți. Nici măcar pe ăia fleșcăiți. N-am cum să calc altfel, n-am cum să mă mișc altfel, decât așa cum o face orice alt fost sportiv de performanță și o actuală persoană care face mișcare zilnic. Mai pun câte un tricou mai larg, o cămașă mai mare, sub costum toată lumea arată la fel - bine, dar cine știe să se uite și să măsoare sau să cântărească din priviri, înțelege ce-i dedesubt.

Te voi iubi toată viața! Minciunică...

Este ușor riscant și neserios, zic eu, să promiți cuiva că-l vei, sau c-o vei, iubi toată viața ta. Eu cred că-i doar o altă minciună, nevinovată sau intenționată. Sub pavăza dragostei sau sub siguranța unor acte de la sfat se fac multe afaceri și se semnează multe polițe. Unele dintre polițe se și plătesc mai devreme sau mai târziu. Poliția și/sau IML-ul a certificat deseori asta. Din păcate.

Așchia neagră sare departe de trunchiul alb

M-am îndepărtat de neamurile mele demult. Nu mai aveam prea multe în comun de peste doi-trei ani de zile înainte de momentul în care am realizat că sunt îndrăgostit lulea, de fapt o iubeam nebunește, definitiv și fără leac, de o moldoveancă țigancă. Aveam până în douăzeci de ani pe atunci, dar de la acel moment am realizat clar două lucruri:

Magia dulce a îndrăgostirii

Este binecunoscut că de cele mai multe ori oamenii nu se îndrăgostesc de omul despre care spun ei că s-au îndrăgostit. Dacă lucrurile ar sta așa ar fi superb și raiul va fi coborât deja pe Pământ.
Se pare că cei mai mulți, cu sau fără voia lor, se îndrăgostesc de imaginea idilică pe care o au despre un partener de viață perfect. Și atunci când întâlnesc un semen care are câteva din caracteristicile deja schițate în minte, și asta se întâmplă des, ei completează tot din plăsmuire diferența și gata îndrăgostirea.

Care-i rostul neplăcerii?

Evident că nu-mi place arșița verii și nici gerul năpraznic al iernii. Extremele mi-au displăcut tot timpul. Vara mă topesc, doar știi că sunt de zahăr, iar iarna, uneori, simt cum îmi îngheață zahărul din sânge. În perioada caldă transpir abundent și nu mă plâng, asta este, știu că va veni vremea răcoroasă și foarte plăcută curând și inevitabil. În perioada rece dârdâi des, fac uneori ca pickamerul, dar gândul că va veni primăvara îmi mângâie și încălzește puțin greul iernii. Toți trebuie să trecem prin momentele grele ale fiecărui sezon, nu putem sta doar la aer condiționat vara și doar la gura sobei iarna. Nici n-ar fi bine, n-ar fi deloc sănătos, imunitatea noastră ar scădea.

Toate au un rost, nimic nu-i întâmplător.

Multiiubiri

Soarele a răsărit de dimineață fără să aibă nevoie de aprobarea iubirii vieții mele sau a vieții tale sau a altuia sau alteia. Pur și simplu anumite lucruri au drumul lor și nimic nu poate opri evoluția firească, naturală. Inclusiv relațiile interumane au traiectorii similare deseori ușor predictibile.

Liniștit și bucuros

”Ce faci? Cum ești?” - astea-s două întrebări pe care le primesc și dau mai departe zilnic. Răspunsurile variază. Evident.

De mâine eu voi răspunde:

Antrenament bunicel

Tocmai ai terminat o oră sau două de sport. Orice fel de sport. Fizic, nu doar al minții. Părăsești zona de efort, după ce în prealabil ai lăsat-o în urmă pe cea de confort, și mergi agale spre vestiar.

Acum, te rog spune-mi:

Spiritul de turmă

Dezinformarea, propaganda și manipularea au existat dintotdeauna și vor exista cât există și Pământul populat cu oameni. Asta-i viața și este bine că este așa.