Am o nepoată extrem de fină și firavă. Este slăbuță, ca un pui de maimuțică, cea mai
slabă la trup din clasa ei de la școală și de la înot, are aproape zece ani și
este delicată și foarte alintată în majoritatea timpului.
Când mergem pe undeva, la vreo aniversare sau eveniment public, Maria este inițial retrasă, timidă, studioasă. Nu deranjează, nu agasează. Este un copil (relativ) cuminte. Ca unchi-su, evident.
De-a lungul anilor am tot dorit și încercat s-o învăț pe Maria diverse tehnici de autoapărare sau de atac. Le-am propus părinților s-o dea la niște cursuri specializate de acest gen. M-am lovit mereu de refuzul categoric și dur al părinților naturali. Ei își doresc o fetiță delicată, nu o sportivă sau ușor agresivă la nevoie așa cum mi-ar fi plăcut mie.
Într-una din din multele situații dificile traversate ea a dovedit că este mult mai puternică pe interior decât arată la exterior. Eu asta am susținut dintotdeauna în fața părinților ei, dar n-am reușit să-i conving. A făcut-o M. direct.
Mai jos este email-ul trimis mamei ei la câteva minute după un
eveniment într-o piscină, în urma căruia am realizat că există mulți pumni de fier în mănuși de
catifea. Iar să descoperi asta cu ochii tăi e fabulos!
Iată emailul meu trimis maică-sii:
Iată emailul meu trimis maică-sii:
”Ce mi-a plăcut teribil de mult ieri, este că în momentele grele
este extrem de puternică, rece, calmă, este nepoata mea
veritabilă.
Eu eram în bazin, ascuns într-un colț, camuflat cu o
cască și o plută.
Ce s-a întâmplat?
Ce s-a întâmplat?
Înota și s-a intersectat pe marginea bazinului cu un coleg de care-i place ei, L. - pe nume, și tuturor celorlalte fete din
clasă, bineînțeles. Unu care are gura mare, e obraznic, se înjură cu profesoarele, literalmente le înjură, a făcut-o
babă pe maică-ta, a pornit alarma din clădire, îi domină și bate pe toți ceilalți băieți mai șmeckeri și mai mari decât el din școală, le lovește și împinge și umilește și pe fete, însă înoată foarte bine, e foarte slab și musculos, e brunet, dar prost educat și un copil-problemă pentru toată lumea. La bazin obișnuia să bage la fund pe mai toată lumea speriindu-i și terifiindu-i pe toți.
Maria se apropie de el, în apă, și-l întreabă dacă vrea să fie
prietenul ei (la nouă ani...). Ăla zice că nu, arogant și agresiv, și
o împinge tare cu mâna în gât pe Maria, lovind-o și zgâlțâind-o bine.
Maria împinsă brutal și respinsă sălbatic îl apucă
liniștită și încet de cap, credeam că vrea să-l mângâie, pe cel mai șmeckerit din toată școala, și-l bagă scurt
și adânc la fund sub apă. Ăla iese terifiat de sub apă după vreo dou[-trei secunde, se prinde disperat de marginea bazinului,
caută zăpăcit aer, iar când își revine se uită războinic către ea și-i dă puternic un picior în piept Mariei prin apă.
Maria, nepoata mea, primește piciorul în piept fără să
clipească și în secunda doi îi dă două picioare fix în gură înapoi. Ăla fuge
înotând frenetic și strigând că-i nebună.
Maria, fetița slabă și mică, un mațangon, nouă ani. Îmi venea
să merg la ea s-o iau în brațe și s-o pup și să-i spun că de
azi este
fata mea și să mă duc să te sun ca să-ți faci alt copil că pe
ăsta-l opresc eu.
Maria e (și) fetița mea!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.