luni, 11 ianuarie 2016

(Te) Amăgeşti singur(ă) degeaba

Nu-i suficient să zâmbeşti larg şi ostentativ cu gura până la urechi. Fericirea se citeşte pe tot chipul şi mai sus sau mai jos.
Iar ochii, păcătoşii, te vor da mereu de gol.

Ce merge, va merge din prima. Va intra uşor, ca unsă.

Ciorba reîncălzită ține de foame şi poate mirosi frumos, dar savoarea prospețimii e doar la prima înfruptare.
Revenirea criminalului la locul faptei este doar remuşcare, dependență, nelinişte.

A fi indiferent, zâmbitor şi tolerant relaxat cu toate şi toți - asta e o fericire!

Doamne, ce fericire!


Niciodată n-am fost hotărât cum e mai bine: să alergi şi să oboseşti ca apoi să te odihneşti sau mai întâi să te odihneşti ca să poți fi capabil(ă) să alergi şi să te oboseşti?


Cu siguranță că vor apărea mereu boi încruntați şi vaci iute clevetitoare în viața ta şi ei îți vor spune că nu faci deloc bine ceea ce cu drag faci, poate chiar pentru ei sau pentru binele lor. Oricum nici nu le ceruse nimeni părerea şi nici nu sunt competenți în speța de caz.

Caprele degrabă înpungătoare şi şerpii veninoşi vor face alianță nefirească să-ți arate că eşti diferit(ă) şi că n-ar trebui să scoți capul din cuşcă sau cutie.
Tu nu fi oaie şi fugi repede ca o pisică la joacă. Alături de alte maimuțele vesele sau cățelandri jucăuşi.
Menajeria e superbă cât timp nu se urcă scroafa în copac.

Ce senzație fabuloasă trebuie să ai în clipa în care simți sângele cald cum ți se prelinge din piept pe mână la doar câteva momente distanță de aflarea şi negarea cu vehemență a faptului că un şiş lăsat nesupravegheat poate penetra uşor carnea şi perfora instantaneu inima-ți bătând încă naivă.

Doamne fereşte!

Strada îngustă, casa mică, dormitor intim, inimă imensă. Joacă de copii.

Cum spuneam: Soarta ta ești tu! 

2 comentarii:

Marthe poems spunea...

Interesanta definitie a fericirii...voi medita la ea...
Tu crezi in definita asta?O traiesti? O ''aplici''?

Gelu M. spunea...

Da, cred în ea. O trăiesc rar. O aplic cu greu. Dar mă străduiesc. Sunt silitor.