Eu nu înșel și nici nu păcălesc pe nimeni.
Nu înșel oameni, nu înșel bărbați sau femei, nu păcălesc pe nimeni cu bună intenție sau dacă nu sunt atacat.
Nu mai fac treaba asta. Recunosc că am făcut-o deliberat în trecut, am scris detaliat de atâtea ori, dar nu mai fac asta în momentul de față.
Și îți spun și de ce nu mai procedez așa:
Nu mai păcălesc pe nimeni nu pentru că îmi e frică de o persoană sau de o situație. Nu.
Nici vorbă.
Nici măcar nu pentru că îmi e frică de Dumnezeu. Dumnezeu nu are asta ca problemă a lui. EL are grijă de noi și de toate și nu îmi e frică nici de alte consecințe.
Pentru că dacă eu mint și înșel pe altcineva, de fapt eu mă înșel sau mă păcălesc pe mine.
Și asta nu pot tolera, nici ierta, nici uita prea ușor.
Cel mai mult mie mi-e frică de mine.
De mine însumi.
Pentru că știu ce fiară sunt și cât de neiertător pot fi deseori.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!