Anumite minuni zilnice sunt atât de fabuloase încât nu are sens să le împărtășești cu cei mai mulți. Pentru că nu-i bine. Vei vedea mai târziu de ce.
Cu puțini sau foarte puține, Da! Poți împărtăși puțin câte puțin pe măsură ce vezi că înțeleg subînțelesuri. Împărtășești cu persoane care ți-au dat semne clare că înțeleg și apreciază cam aceleași detalii, finețuri, rarități.
Pentru că unele dintre bucurii și fericiri care apar zi de zi sunt atât de intense și atât de puternice încât sunt incredibile pentru marea majoritate.
Și așa trebuie să fie.
Să ai ochii larg deschiși este un privilegiu, o avere, o binecuvântare.
Plus că mai nimeni nu te va crede când le vei descrie minuni, frumuseți, fabulozități, povești de dragoste sau iubiri rare, atipice.
Pentru că, așa cum literatura de specialitate constată și noi am stabilit empiric, 99% nu vor cunoaște niciodată comoara din adâncuri, frumusețea autentică, liniștea zâmbitoare bine așezată.
Bibliografie:
Frumusețea ca țintă. Comoara din vizuina iepurelui.
Pretext:
Context:
”God rejection is God protection”
Contraexemplu:
Perfectele povești de iubire. Infinite. Definitive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.