Bra 1 - 7 Ger - NICI O SURPRIZĂ!

Ceea ce s-a întâmplat în seara aceasta NU ESTE NICI O SURPRIZĂ.

Fotbalul jucat în zilele noastre diferă foarte mult de ceea ce joacă Brazilia de 30-40 de ani încoace. Echipa Braziliei 2014 este o caricatură proastă o oricărei alte echipe a Braziliei fie ea din '90, '94, 98, 2002 sau chiar și 2006. Brazilia de azi este o pată de rușine pentru foștii fotbaliști brazilieni din trecut. Fred, Dante, Fernandinho, Oscar (în ciuda golului de onoare marcat, dar oferit cadou tot de nemți), Hulk, Luis Gustavo, Bernard sau Willian sunt niște parodii de fotbaliști prin comparație cu vechile vedete sau oricare membru al fostelor generații.

Echipa Braziliei a primit la acest Campionat Mondial mai multe avertismente că n-are cum să câștige acest turneu. Era doar o gogoașă umflată cu pompa de presă, politicieni veroși și lipsa unei alte contracandidate excelente - întreg fotbalul mondial aflându-se într-un regres evident constant de 10-15 ani. La meciurile din grupă ale Braziliei,

Cvasi-majoritatea prietenilor, rudelor și cunoscuților mei ...

...m-au considerat nebun în perioada dintre sfârşitul anului 2005 şi începutul anului 2006 când am început să enunţ, timid, idei generale şi principii din stilul de viaţă minimalist. Aveam deja doi-trei ani de studiu în acest domeniu la acel moment. Partea cea mai frumoasă că tot nebun mă consideră mulți și astăzi.

Ca o scurtă paranteză: de reținut faptul că la acel moment, teoretic, trebuia să fiu fericit, părea că eram un om realizat, poate chiar împlinit: aveam un job excelent, o funcție de conducere într-o companie tânără și în plină ascensiune, o relație amoroasă ca în povești cu un om minunat, făcusem deja două investiții imobiliare senzaționale, banii curgeau gârlă... Totuși ceva era în neregulă. Grav. Mă veți întreba de ce? Pentru că traversam o perioadă grea, infernală, inima mi-era încărcată, simțeam o presiune cum apasă constant pe sufletul și creierul meu. Iar trupul era la un pas de colaps. Voi reveni curând la asta.

Motto: "When you dance with the devil, the devil doesn't change. The devil changes you.” 

Să revenim acum la cvasi-majoritatea prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor mei: cum spuneam m-au considerat nebun de legat și râdeau cu gura până la urechi când le vorbeam de importanţa încetinirii în toate domeniile şi aspectele vieţii; se uitau ciudat la mine când le povesteam de mişcarea “slow” – care în alte părţi ale globului are deja zeci de ani de experienţă şi milioane de adepţi - cu toate ramurile ei ( în domeniul alimentaţiei, al locuirii, sănătăţii, muncii, timpului liber, creşterii copiilor, sportului, hobby-urilor şi multe altele). Orice era legat de acest modus vivendi era ceva străin de ei, de care râdeau cu poftă nedisimulată, erau aroganţi şi încrezători considerându-mă, nu doar nebun de legat, ci şi că am devenit un leneş, că am luat-o razna grav de tot şi că ar fi cazul să-mi revin, să las prostiile şi să mă întorc la vechile obiceiuri si ritmuri ... 

Absintul și femeia sunt bune. Dar în doze mici, să nu te orbească...

De foarte mulți ani spun și îndrum pe toți cei apropiați și interesați, în același timp, de un stil de viață curat, să mănânce legume și fructe cât mai multe și să bea apă - atât cât este nevoie. Cred că este benefic sănătății. 
Eu însumi încerc să urmez acest sfat, pentru că îl consider bun. În plus fac și sport, cât pot de des și de mult. Am fost sportiv de perfomanța mulți ani în copilărie și adolescență, știu bine ce-i ăla un efort, știu ce-i aia alimentație corectă, recuperare și odihna după. Din proprie experiență, dar și din cărți, documentat, aplicat ulterior. 
Am câștigat și bani frumoși din sport, în afară de sănătate. Bani și sănătate care mi-au constituit punctul de plecare a ceea ce sunt și posed (fără să mă laud) astăzi. Chiar dacă acum trupul meu nu mai are pătrățelele de odinioară iar nervii nu mai reacționează instantaneu ca pe vremuri, în interior sunt (aproape) neschimbat. Puternic și călit.

Dar chiar și dacă nu mai arăt ca un manechin, asta nu înseamnă că nu știu ce-i aia nutriție, sport și că nu sunt îndreptățit să dau sfaturi în domeniul ăsta chiar și unor domni/doamne care sunt ca niște bețe uscate, dar nu știu să calce într-un pantof cu puțin toc. 

Despre cei care sunt mai grași ca mine - nici nu mai pomenesc, ei știu mai bine de ce. 

Dacă mergi la sală, de ex: la Marriot unde merg toți meltenii/țăranii

Distanțarea ajută

Zilele trecute am fost la o expoziție a unui pictor român debutant. Era primul ei contact cu publicul și extrem de emoționată. Pentru mine a fost și mai emoționant, deși eram doar spectator, pentru că am înțeles că nu-i ușor să te expui scrutinului public. Mai ales în România. În urma acestei seri am scris această scurtă poveste cu gânduri prietenești:

Din fericire există oricând posibilitatea distanțării în spațiu, sau în timp, dar și în imaginație, pentru a putea înțelege mai bine, pentru a putea procesa mai pe îndelete o informație, un obiect, o stare, o situație.

Proximitatea exagerată față de un obiect, este bine-cunoscută posibilitatea ca un tablou - de exemplu - să fie altfel perceput, valorizat și interpretat de la 200 sau 250 cm distanță, fața de 100 sau 150 cm standard, de ființa iubită sau de țara natală este periculoasă căci ne poate priva de cvasi-necesara luciditate. Astfel, distanțarea ușoară și conștientă, atenție ! - conștientă! - de imediat și de urgent, ne poate ajuta să vedem mai bine un om, o situație, o problemă, o oportunitate, un necaz. 

Poate chiar să fim mai relaxați atunci. Iar când suntem mai relaxați, datorită unei ușoare îndepărtări de fierbințeala apropierii imediate, cu siguranță că vom putea fi în măsură să luăm decizii probabil raționale, fără idiosincrazii, poate chiar mai bune pentru noi și cei dragi nouă.

Foto: despresufletulmeu.wordpress.com

Nu sunt guru. Citiți, citiți, citiți!

Nu, nu sunt un guru! Și nici nu am rețeta magică unică în lume.

Cineva îmi cerea deunăzi, imperativ și urgent, să-i dau regulile, "clare", pe care trebuie să le urmeze ca să devină un minimalist autentic. Îmi spunea că vrea să încetinească, să facă acel mult râvnit downshifting, dar să-i spun eu, "exact", cum să facă.

L-am întrebat inițial dacă a citit ceva despre acest stil de viață. A răspuns imediat: "da, câte ceva, nu prea am timp...". Apoi l-am mai întrebat dacă a citit postările de aici de pe mnmlistro.blogspot.com . A răspuns, ușor iritat, că a citit "câteva, intrând din când în când". I-am sugerat să se aboneze la postări și le va primi pe toate, imediat ce se publică. N-a răspuns nimic, a trecut o zi fără nici un semn de la el.

După două zile îmi scrie insistând să-i dau degrabă