Când eram în primul an de după facultate și am avut un moment mai greu, mai dificil, mai blue, când o cădere în butoiul cu melancolie putea să fie destul de severă și cu revenire greoaie, deși eu aveam o grămadă de prieteni, deși avem o armată de amici, de cunoștințe și de persoane cu care îmi petreceam toate serile, toate zilele și toate weekend-urile, plus toate sărbătorile legale, o singură persoană a fost lângă mine în momentul cel mai greu și m-a încurajat și mi-a pus o oglindă în față ca să văd cine sunt, cât sunt de bun sau de rău, cât sunt de puternic ori slab, cât sunt de capabil și câte am de oferit. Un simplu sms atunci, la momentul potrivit, a salvat imens: ”C”.
