Autenticitatea fără o limită este lipsă de simțire, de bun-simț, de omenie. Este nepăsare. Nu-ți pasă.
Autenticitatea fără empatie, acum ești egoist, purist, nazist.
Și ai să întrebi repede: Care e diferența dintre cele două?
Îți este ușor să citești ce scriu acum. Ai început să citești și ”printre rânduri”. Știu că vei fi de acord cu mine din ce în ce mai des. Citești și ceea ce n-am scris încă, texte ce sunt abia în ciornă în capul meu. De cele mai multe ori ai să înțelegi exact la ce mă refer. Curând ai să înțelegi totul. E ok. E normal. Era și timpul. Doar ți-am promis...
Autenticitatea fără o limită este lipsă de simțire, de bun-simț, de omenie. Este nepăsare. Nu-ți pasă.
Autenticitatea fără empatie, acum ești egoist, purist, nazist.
Și ai să întrebi repede: Care e diferența dintre cele două?
Totdeauna am spus că este important ca atunci când alegi o femeie să încerci să îi cunoști cât mai repede tatăl. Dacă vrei să o păstrezi pe termen mediu măcar.
Dacă vrei s-o păstrezi pe termen lung este obligatoriu să-i cunoști și studiezi și mama.
Pe termen mediu am spus că este bine să îi cunoști tatăl. De ce?
Zâmbește (mai) des.
Plimbă-te (mai) mult.
Respiră (mai) conștient.
Mănâncă încet și (mai) puțin.
Iubește (mai) puțin, (mai) des și (mult mai) bun.
Mă plimbam liniștit pe cal pe câmpiile proaspăt înverzite și înflorite, prin Livezile de pomi fructiferi variați. Admiram cerul azuriu și Luna de pe fundalul înstelat și mă odihneam zâmbind larg. Respiram profund, savuram fiecare bucățică de carne și fiecare fruct proaspăt cules din grădină. Eram în Rai. Nu-mi lipsea aproape nimic.
Într-o bună zi, în timp ce călăream fără o țintă anume, calul se prefăcu că se împiedică și mă aruncă din șa. Am căzut pe partea stângă, pe umărul stâng, dar pe o grămadă de paie. Pe o claie, pe o căpiță de fân bine uscat. Umărul stâng mă durea foarte tare, gâtul se întinsese. Aveam ”gât de lup” și durerea de pe stânga se întețea de la oră la oră.
Viața îmi oferă uneori mici străfulgerări ale unei frumuseți incredibile.
Să încerci să le reții este util, dar aproape imposibil.
Mici fâșii, vagi urme, poți desluși dacă ești cu adevărat atent și dornic de zâmbetele relaxate pe termen lung.
Lupta cu stările mai joase, mai proaste, acelea ”blue”, este obligatorie și trebuie purtată permanent, zilnic.
Depresia este reală, infernală, dar ceva-ceva tot se poate face împotriva ei. Cu răbdare.
Adică: