Din ciclul: în brațele tale nu am nevoie de nimic, nici de mâncare, nici de băutură, nu am nicio teamă, mă simt iubită și protejată în brațele tale, am tot ce am nevoie.
Doi: ”Am dormit ca un bebeluș după ce m-ai ținut în brațe.”
Trei: ”Sunt atât de liniștită, în brațele tale mă liniștesc. Îmbrățișarea ta îmi este ca un sedativ.”
"La tini în bratsă io voi-s bânedz!"
Nu, nu mă uit la televizor cu zilele, uneori nu-l deschid săptămâni sau luni la rând.
Nu urmăresc știrile la radio, doar în mașină mai ascult uneori la drum întins fără să vreau pe fundal.
Nu citesc niciun fel de ziar sau revistă de informații zilnice.
Inima este ceea ce noi considerăm ca fiind motorul unei existențe.
Cei mai mulți își învârt existența în jurul corpului. Mâncare, băutură, somn, serviciu, tot ce înseamnă exterior, plimbare. Excursii, vacanțe, aglomerație, oameni mulți. Nu-i neapărat rău. Doar că alta ar trebui să fie ordinea.
Una după alta.
Există vreo corelație între casele, apartamentele, garsonierele și terenurile tranzacționate?
Există vreo consecutivitate, o noimă, o structură logică a înșiruirilor mașinilor de la început, de la prima mașină la a doua, apoi la a noua... și așa mai departe până la regina din ziua de azi?
Dar a motocicletelor periplu?
La fel ca și în cazul filmului Titanic, lumea cvasi-majoritară, peste 99%, nu va înțelege mesajul real și profund al evenimentelor care trec în galop pe lângă noi.
Dacă luăm doar o singură linie e arhisuficient:
