duminică, 14 decembrie 2014

Similar-identic sau "Toți la fel"

”Gol am ieșit din pântecele mamei mele, (relativ tot) gol mă voi duce la groapă.” Să crezi că iei ceva cu tine pe lumea ailaltă este hilar. O naivitate imensă.

Zilele trecute am fost la o petrecere de sfârșit de an a unei companii, invitat de o drăguță superbă (care nu știu ce vrea de la mine. :-) )
Dar să lăsăm siropoșeniile și să trecem la obiect. Am ajuns la petrecere, într-un spațiu modern și bine decorat de sezon, și, împreună cu încă un amic, am trecut la..., ghici ce?..., scanarea ofertei din piață. Na, golanii - tot golani! Pentru ce-i chemi tu şi ce se apucă ei, primul lucru, să facă?!?

Iar oferta - ȘOC! Toate zici că erau clonate. :-) Marea lor majoritate erau perfect identice la culoarea părului, la coafură, hainele parcă difereau puțin la culoare de la una la alta. M-am speriat! A fost îngrozitor și după câteva ore am dat bir cu fugiții în renumitul refugiu al corporat(r)iștilor. Aici parcă oferta era mai largă, dar o linie generală comună a fost prezentă și aici.

Naivitate colosală și de care puțini par să-și dea seama, este, în urma goanei nebune după bani, după achiziții inutile și după cheltuieli nesăbuite, sincronicitatea lor și faptul că aceste cheltuieli sunt aproape identice. Nu diferă aproape nimic de la un om la altul. Uneori doar culoarea și vag forma.

Exista o uniformitate exemplară, că dacă îi obliga cineva nu se urmau unii pe alții pe drumul ăsta: vezi mereu aceleași tunsori, bărbații tineri poartă aproape toți barbă acum și sunt, marea lor majoritate, epilați pe tot corpul (Doamne-Dumnezeule, unde ne duci cu metrosexualii cei vechi, dar încă având căutare, și cu spornosexualii ăștia moderni?!?). 
Aceleași haine și croieli, aceleași zone de distracție frecventate cu obstinație, aceleași culori, aceleași modele la unghii la manichiură și pedichiură, aceleași obiecte electronice - gadgeturi, aceleași încălțări incomode și slab calitative, dar extrem de scumpe pentru că poartă o etichetă sau alta. 
Aceleași preocupări ale timpului liber, același limbaj de lemn, aceeași atitudine necritică în fața consumerismului și a muncii fără cap, coadă și noimă. 
Clone impecabile. Și ușor triste - unele.

Kim Ir Sen şi Ceaușescu ar fi fost invidioși tare să vadă cum i-a aliniat publicitatea, reclama, pe români. Ar fi dat orice ca să reușească să-i înrobească atât de ușor și de bună voie. Și fiecare pe banii și cheltuiala lui.

Este pertinentă întrebarea: dacă produsele propuse spre vânzare sunt așa de bune, de ce mai au nevoie de reclamă? 

Și încă două: nu cumva costul acelei reclame de pe toate zidurile și din toate colțurile o voi plăti ”ca deșteptul” eu inclus în prețul final al produsului? Credeți că marile companii și firme sunt case de binefacere și n-au nici un interes ascuns prin promovarea ostentativă și agresivă a unor produse și servicii?

De aceea eu nu prea (mai) citesc reclame, nu mă uit la publicitate, la televizor, încerc să opresc sau să dau mai încet sonorul la radio când este promo (era să scriu porno).

Dacă aș face altfel ar însemna să-mi petrec tot timpul dorindu-mi diverse lucruri impuse de alții.

Evit cât pot de mult jugul. Mi s-a făcut bătătură demult și rană deschisă la gât pe ceafă, așa că acum stau puțin deoparte să se mai vindece.



3 comentarii:

  1. Si totusi, luam cu noi ceva -informatia vietii acumulata in limbajul genetic. In rest, nu pot sa nu vad profunzimea cu care observi supeficialitatea vietii sociale a tinerilor de astazi. Si totusi, fara asta ar exista un gol mai mare decat cel pe care tinerii incearca sa il umple prin aceste identitatii in tot si toate. Cred ca este nevoe de un soc social, de o exprimare radicala a tinerilor. Parca sunt un vulcan adormit care astepata trezirea. Si pan atunci, se pierd in unicitatea (cu sensul descris de tine) sociala pe care o avem acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si totusi, luam cu noi ceva -informatia vietii acumulata in limbajul genetic. In rest, nu pot sa nu vad profunzimea cu care observi supeficialitatea vietii sociale a tinerilor de astazi. Si totusi, fara asta ar exista un gol mai mare decat cel pe care tinerii incearca sa il umple prin aceste identitatii in tot si toate. Cred ca este nevoe de un soc social, de o exprimare radicala a tinerilor. Parca sunt un vulcan adormit care astepata trezirea. Si pan atunci, se pierd in unicitatea (cu sensul descris de tine) sociala pe care o avem acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi atunci hai cu trezirea tinerilor!

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.