Vedem zilele acestea polemicile nesfârșite despre atacul de la Charlie Hebdo. Sigur că este regretabil și condamnabil gestul făcut de cei doi asasini nenorociți, dar sunt multe alte aspecte ce trebuie luate în seamă și analizate înainte de a lua decizii radicale. Decizii care cred că au și fost luate deja, de mai marii lumii, duminică seara la meetingul monstruos din Paris.
Uităm elemente esențiale petrecute de curând. Când Franța avea nevoie de forță de muncă ieftină, imediat după al II-lea război mondial, și de o masă de manevră cvasi-necesară la negocieri cu sindicatele arogante care în anii 60 ridicaseră capul și nasul și doreau condiții mai bune de muncă și o plată corespunzătoare pentru muncile de jos pe care nu le mai presta mai nimeni, n-a contat și nu s-a gândit nimeni, nici un politician vizionar, că peste doar două generații vor face crime din cauza sărăciei la care sunt condamnați permanent acești paria ai societății veniți din zona magrebiană. Cunoști tu vreun musulman cu venituri suficiente, cu un nivel de trai decent sau cu o educație superioară și cu familie la locul ei care să fi făcut vreun atentat doar din credința islamistă?
Nu?
Nici eu.
Atunci poate că aici ar trebui să săpăm puțin. Sărăcia și lipsa cvasi-permanentă a perspectivelor de a avea un trai decent joacă roluri primordiale în acest conflict. Care nu este neapărat un conflict interetnic. Nici vorbă. Ce, ai uitat deja de ETA a bascilor ce măcelărea cu zâmbetul pe buze sau de IRA a irlandezilor care bubuia într-o veselie în tot regatul englez în ultimele decenii ale ultimului secol abia încheiat? Ce, ei erau musulmani? Nu cred. Erau doar săraci și neintegrați de majoritate, marginalizați ostentativ, și pe fondul unei slabe educații și a pauperității omniprezente în mediile din care proveneau foloseau convingerile etnice ca pe-o coadă de topor.
Apare, desigur, întrebarea legitimă, ca și la islamiștii radicali teroriști, dacă sunt atât de săraci, de unde naiba aveau bani de arme și de bombe?!? Excelentă întrebare. Și dacă am săpa puțin după răspuns s-ar putea să găsim figuri cunoscute pe acolo ca finanțatori și să vă mirați de situație. Nu-i nici un motiv de mirare. Totu-i perfect gândit și bine pus la punct. Bau-bau-ul a pus multe populații în mișcare atunci când rațiunea era adormită.
Iar toate marșurile din toate orașele lumii, așa zise de susținere, susținere pentru cine, sau pentru ce?, au fost cel puțin dubioase, începând cu cel de la Paris și terminând cu cel anemic din București, dacă nu mustind de ipocrizie pură. De ce? Păi dacă tot clamăm libertatea de expresie și solidaritatea cu caricaturiștii uciși, care au avut puterea și și-au asumat demersul acceptând eventualele iminente implicații, de ce nimeni nu a ținut în mâini, sus de tot, continuu, pancarte mari cu desene celebre de-ale acestora, dintre acelea care au isterizat, scandalizat și provocat ostentativ lumea islamică?
Să nu uităm de noul fenomen aparent paradoxal care susține ceea ce spuneam mai sus: mulțimea de tineri europeni, albi, mii de exemplare, cu studii superioare mulți dintre ei, care nu-și găsesc locul, misiunea și noima în țările lor de origine, și se înrolează benevol în ISIS. Ăsta mi se pare un fapt cu adevărat revoltător şi periculos, cu consecințe deosebit de grave în viitor, nu răpăiala a doi asasini îndoctrinați, de mici de către imami, fără de creier și căpătâi, care puteau să omoare în acele zile de 20, 50 sau 100 de ori mai mulți oameni nevinovați, dacă ar fi vrut asta, dar n-au făcut-o. De ce? Ori erau niște descreierați, ori nu mai erau? Se ridică niște semne de întrebare și aici. Dar n-avem nici timp și nici motive să detaliem sau să mergem mai departe acum. Poate altădată.
Poate că la Paris, și nu numai, mai degrabă este vorba de o luptă între clasele sociale. Între cei foarte-foarte bogați, dar puțini și cu toate pârghiile puterii în mâini, și cei extrem de săraci, dar mulți, din ce în ce mai mulți mai ales după criza din 2007-2008. Discrepanțele sunt rușinos de mari, dar asta nu observă nimeni. Majoritatea covârșitoare se uită la libertatea de exprimare, deși o discuție ar trebui purtată onest și aici privind limitele bunului simț și ale moralei, dar ignoră fondul problemei. Ipocrizia și fățărnicia îmbracă haine noi zilele acestea prin atitudinile pripite, prin marșurile cvasi-inutile și prin deturnarea atenției de la problemele cu adevărat importante. Vă mai aduceți aminte intrarea grăbită și nerăbdătoare în Irak și Afganistan după 2001 în baza lui 11 septembrie și a unor presupuse arme de distrugere în masă ce n-au fost găsite niciodată la Bagdad și nici altundeva prin tot Irakul?!?
Încă un exemplu de dublu limbaj al mai marilor zilei: nu am auzit pe nimeni din comunitatea internațională să se revolte atunci când musulmanii ucideau peste 100 de copii creștini în şcoala aceea din Pakistan în acel atentat cu bombă de curând. N-am auzit de marșuri de solidaritate, n-au auzit de reuniuni de urgență ai mai marilor zilei din UE sau lume. Aaaaa..., acele suflete nevinovate de multe zeci de copii pakistanezi sunt nesemnificative față de niște caricaturiști care luau zilnic la pluă tot ceea ce era mai sfânt pentru unii cu educație și nivel de înțelegere precare?!? Eee..., atunci înțeleg. Te înțeleg. E clară!
Este ca în gluma aceea cu circul luminos și gălăgios ce atrage privirile plebei ce nu mai observă astfel portavionul imens, echipat de luptă, ce trece prin spate lor silențios și amenințător.
Cum putem explica intervenția Franței și a SUA în diferite zone de conflict din toată lumea, dar doar acolo unde există resurse consistente de exploatat ulterior?
Cum să explicăm celor mai tineri că Franța și SUA comit atrocități intervenind doar acolo unde interesele lor economice sunt atinse ori lezate?
Ce spunem publicului despre sutele sau miile de creștini omorâți în casele lor de islamiști în ultimii 2-3 ani în Egipt, Libia, Nigeria, Kenia, Somalia, Siria, ... etc... ?
Cum povestim copiilor noștri că ISIS-ul stăpânește o jumătate din Siria și din Irak, ucigând, masacrând creștini și nu numai zilnic, dar nimeni nu trimite decât niște rachete din când în când, din plictiseală?!?
Aaaaa, n-ai ce să iei de la ISIS? Dar nici nu știi ai cui sunt ISIS ăștia?!? Păi spune așa...
Acest conflict nu cred că se va opri aici. Nici prea curând. Nu cu nivelul actual de prefăcătorie și ipocrizie pe care-l avem. Pentru că nici una din tabere nu mai poate opri aici. Nici super-bogații, membrii plutocrației și ai corporatocrației europene, dar și mondiale, nu pot lua măsuri radicale privind expulzarea celor neintegrați și cu zero perspective și care nu fac decât rele și nenorociri, nici vorbă să-i ajute să se ridice din mizerie și propășească prin muncă, dar nici islamiștii fundamentaliști, criminali per se, nu vor întârzia prea mult până la următoarea nenorocire și masacru. Soluția nu-i simplă, e adevărat, dar nici nu se dorește căutarea ei. Pentru că unii vor pierde bani și nu vor face asta niciodată pentru că sunt lacomi și știu că le merge oricum jucăria și așa (știi că bursa a dus-o bine mersi zilele acelea cu atentatele? sau că indicele bursei franceze, renumitul CAC, a crescut liniștit?), iar alții, fundamentaliștii, rațiunea de a fi și unica sursă de satisfacție supremă.
Uităm elemente esențiale petrecute de curând. Când Franța avea nevoie de forță de muncă ieftină, imediat după al II-lea război mondial, și de o masă de manevră cvasi-necesară la negocieri cu sindicatele arogante care în anii 60 ridicaseră capul și nasul și doreau condiții mai bune de muncă și o plată corespunzătoare pentru muncile de jos pe care nu le mai presta mai nimeni, n-a contat și nu s-a gândit nimeni, nici un politician vizionar, că peste doar două generații vor face crime din cauza sărăciei la care sunt condamnați permanent acești paria ai societății veniți din zona magrebiană. Cunoști tu vreun musulman cu venituri suficiente, cu un nivel de trai decent sau cu o educație superioară și cu familie la locul ei care să fi făcut vreun atentat doar din credința islamistă?
Nu?
Nici eu.
Atunci poate că aici ar trebui să săpăm puțin. Sărăcia și lipsa cvasi-permanentă a perspectivelor de a avea un trai decent joacă roluri primordiale în acest conflict. Care nu este neapărat un conflict interetnic. Nici vorbă. Ce, ai uitat deja de ETA a bascilor ce măcelărea cu zâmbetul pe buze sau de IRA a irlandezilor care bubuia într-o veselie în tot regatul englez în ultimele decenii ale ultimului secol abia încheiat? Ce, ei erau musulmani? Nu cred. Erau doar săraci și neintegrați de majoritate, marginalizați ostentativ, și pe fondul unei slabe educații și a pauperității omniprezente în mediile din care proveneau foloseau convingerile etnice ca pe-o coadă de topor.
Apare, desigur, întrebarea legitimă, ca și la islamiștii radicali teroriști, dacă sunt atât de săraci, de unde naiba aveau bani de arme și de bombe?!? Excelentă întrebare. Și dacă am săpa puțin după răspuns s-ar putea să găsim figuri cunoscute pe acolo ca finanțatori și să vă mirați de situație. Nu-i nici un motiv de mirare. Totu-i perfect gândit și bine pus la punct. Bau-bau-ul a pus multe populații în mișcare atunci când rațiunea era adormită.
Iar toate marșurile din toate orașele lumii, așa zise de susținere, susținere pentru cine, sau pentru ce?, au fost cel puțin dubioase, începând cu cel de la Paris și terminând cu cel anemic din București, dacă nu mustind de ipocrizie pură. De ce? Păi dacă tot clamăm libertatea de expresie și solidaritatea cu caricaturiștii uciși, care au avut puterea și și-au asumat demersul acceptând eventualele iminente implicații, de ce nimeni nu a ținut în mâini, sus de tot, continuu, pancarte mari cu desene celebre de-ale acestora, dintre acelea care au isterizat, scandalizat și provocat ostentativ lumea islamică?
Să nu uităm de noul fenomen aparent paradoxal care susține ceea ce spuneam mai sus: mulțimea de tineri europeni, albi, mii de exemplare, cu studii superioare mulți dintre ei, care nu-și găsesc locul, misiunea și noima în țările lor de origine, și se înrolează benevol în ISIS. Ăsta mi se pare un fapt cu adevărat revoltător şi periculos, cu consecințe deosebit de grave în viitor, nu răpăiala a doi asasini îndoctrinați, de mici de către imami, fără de creier și căpătâi, care puteau să omoare în acele zile de 20, 50 sau 100 de ori mai mulți oameni nevinovați, dacă ar fi vrut asta, dar n-au făcut-o. De ce? Ori erau niște descreierați, ori nu mai erau? Se ridică niște semne de întrebare și aici. Dar n-avem nici timp și nici motive să detaliem sau să mergem mai departe acum. Poate altădată.
Poate că la Paris, și nu numai, mai degrabă este vorba de o luptă între clasele sociale. Între cei foarte-foarte bogați, dar puțini și cu toate pârghiile puterii în mâini, și cei extrem de săraci, dar mulți, din ce în ce mai mulți mai ales după criza din 2007-2008. Discrepanțele sunt rușinos de mari, dar asta nu observă nimeni. Majoritatea covârșitoare se uită la libertatea de exprimare, deși o discuție ar trebui purtată onest și aici privind limitele bunului simț și ale moralei, dar ignoră fondul problemei. Ipocrizia și fățărnicia îmbracă haine noi zilele acestea prin atitudinile pripite, prin marșurile cvasi-inutile și prin deturnarea atenției de la problemele cu adevărat importante. Vă mai aduceți aminte intrarea grăbită și nerăbdătoare în Irak și Afganistan după 2001 în baza lui 11 septembrie și a unor presupuse arme de distrugere în masă ce n-au fost găsite niciodată la Bagdad și nici altundeva prin tot Irakul?!?
Încă un exemplu de dublu limbaj al mai marilor zilei: nu am auzit pe nimeni din comunitatea internațională să se revolte atunci când musulmanii ucideau peste 100 de copii creștini în şcoala aceea din Pakistan în acel atentat cu bombă de curând. N-am auzit de marșuri de solidaritate, n-au auzit de reuniuni de urgență ai mai marilor zilei din UE sau lume. Aaaaa..., acele suflete nevinovate de multe zeci de copii pakistanezi sunt nesemnificative față de niște caricaturiști care luau zilnic la pluă tot ceea ce era mai sfânt pentru unii cu educație și nivel de înțelegere precare?!? Eee..., atunci înțeleg. Te înțeleg. E clară!
Este ca în gluma aceea cu circul luminos și gălăgios ce atrage privirile plebei ce nu mai observă astfel portavionul imens, echipat de luptă, ce trece prin spate lor silențios și amenințător.
Cum putem explica intervenția Franței și a SUA în diferite zone de conflict din toată lumea, dar doar acolo unde există resurse consistente de exploatat ulterior?
Cum să explicăm celor mai tineri că Franța și SUA comit atrocități intervenind doar acolo unde interesele lor economice sunt atinse ori lezate?
Ce spunem publicului despre sutele sau miile de creștini omorâți în casele lor de islamiști în ultimii 2-3 ani în Egipt, Libia, Nigeria, Kenia, Somalia, Siria, ... etc... ?
Cum povestim copiilor noștri că ISIS-ul stăpânește o jumătate din Siria și din Irak, ucigând, masacrând creștini și nu numai zilnic, dar nimeni nu trimite decât niște rachete din când în când, din plictiseală?!?
Aaaaa, n-ai ce să iei de la ISIS? Dar nici nu știi ai cui sunt ISIS ăștia?!? Păi spune așa...
Acest conflict nu cred că se va opri aici. Nici prea curând. Nu cu nivelul actual de prefăcătorie și ipocrizie pe care-l avem. Pentru că nici una din tabere nu mai poate opri aici. Nici super-bogații, membrii plutocrației și ai corporatocrației europene, dar și mondiale, nu pot lua măsuri radicale privind expulzarea celor neintegrați și cu zero perspective și care nu fac decât rele și nenorociri, nici vorbă să-i ajute să se ridice din mizerie și propășească prin muncă, dar nici islamiștii fundamentaliști, criminali per se, nu vor întârzia prea mult până la următoarea nenorocire și masacru. Soluția nu-i simplă, e adevărat, dar nici nu se dorește căutarea ei. Pentru că unii vor pierde bani și nu vor face asta niciodată pentru că sunt lacomi și știu că le merge oricum jucăria și așa (știi că bursa a dus-o bine mersi zilele acelea cu atentatele? sau că indicele bursei franceze, renumitul CAC, a crescut liniștit?), iar alții, fundamentaliștii, rațiunea de a fi și unica sursă de satisfacție supremă.
Un articol foarte interesant! Impartasesc aceleasi viziuni despre subiect:). Sunt total impotriva violentei, dar cu orice actiune trebuie sa ne asumam si responsabilitatile si deznodamantul, care , din nefericire, nu este intotdeauna unul pozitiv. TU ai elaborat foarte bine despre el, eu nu mai am nimic de spus, decat : Well done:)!
RăspundețiȘtergereP.S. Si DA, este un proverb care spune ca orice poveste are doua parti si, cateodata, si o a treia: ADEVARUL:)).
Mulțumesc, Ema!
RăspundețiȘtergere