luni, 19 ianuarie 2015

Maşini şi doamne

Două pasiuni mari aveam când eram tânăr: cele ce se deplasează pe cauciucuri şi cele care fac pui vii și care se deplasează, unele, pe tocuri.
Majoritatea relațiilor, a banilor, a timpului, a plăcerilor şi a nervilor mei în aceste negre găuri s-au dus.  :-) Nu regret nimic, rien, chiar sunt nostalgic cu privire la unele..., ci doar mă confesez liniștit. :-)
Tare aș mai da puțin, puțin, ceasul înapoi...

Iertatul taică-miu, căruia cât timp trăia nu i-am dat prea multă ascultare, spunea aşa: "Fiarele şi femeile îți vor mânca sănătatea, timpul şi banii dacă nu știi să te oprești la timp și dacă n-ai ”frână”. Dar cele din urmă îți pot aduce zâmbete pe termen lung dacă vei şti să le îngrijeşti, apreciezi și păstrezi pe cele potrivite la momentele potrivite". Din păcate, n-am prea reușit să fac asta mereu. Mai încerc anul ăsta încă o dată.

Sigur, în locul "doamnelor" pot fi puşi şi domnii. Povestea e cam aceeaşi. :-) Doar că de semn contrar.

Să purcedem!

Au fost vreo 14-15 ani când schimbam (și) mașinile, în medie, mai repede de
un an. Au fost mașini care n-au rezistat nici câteva luni în curtea mea. Unele nici săptămâni. Îmi aduc aminte acum de o Solenza, nou-nouță, acum vreo 13-14 ani, am luat-o și în nici 3 săptămâni avea alt proprietar. Am constatat că nu are servodirecție, Seatul Cordoba de dinainte avea. Deh, ale tinereții valuri.
Așa mi-a plăcut mie să le variez. Cu diferența că parcă mașinilor, pe vremuri, le acordam mai multă atenție și îngrijire. Cu unele dintre ele am și ”alergat”, așa că trebuiau să fie impecabile ca să nu am probleme cu ele în turație sau în sarcină. Le reparam și făceam reviziile la timp, le țineam curate, le puneam uleiurile, filtrele și consumabilele cele mai bune. Tot iertatul tata: ”Fute-o - fute-o, dar mai uită-te și în ochii ei.”

În ziua de azi toată lumea are măcar o mașină. Creditul facil și ieftin a permis asta. Nu știu dacă este foarte bine, eu cred că este rău. Și pentru deținător și pentru familia lui, dar mai ales pentru bugetul personal și pentru liniștea zilnică. Aglomerațiile sunt tot mai dese, iar simpla deținere a unui autoturism este costisitoare. Iar cum mulți le scot doar sâmbăta și duminica, e greu de înțeles de ce nu apelează la taxi sau la închiriat. Iar când spui că n-ai bani de abonament la sport sau ca să ieși 2-3 zile la munte la aer curat, sau la mare la Soare şi sare cu briza binefăcătoare, dar deții o mașină cu care nu faci nici 3000 sau 5000 de km pe an, atunci ... eu nu mai zic nimic. Știi tu ce să-ți zici singur! Sau singură.

Când schimbam câte o mașina (dar nu numai...), și asta se întâmpla des pe vremuri, îmi doream mereu ceva mai bun. Ceva mai dotat, mai nouă, având, bineînțeles kilometri mai puțini. N-am înțeles niciodată cum pot accepta unii să cumpere mașini având o grămadă de km. Sau cu bordul resetat evident. Adică mașina este de fabricație recentă, dar este evident și arhicunoscut că s-au dat o grămadă cu ea. Zici că sunt taxiuri sau rent-a-car-uri. Dar cine să observe asta? :-) Important este să fie ”curată”. Ce naiba, unii n-au ochi sau bun-simț?!?

Cum să-ți iei de nevastă un taxiu?!? Sau o mașină de închiriat? Cunosc o grămadă de cazuri, bine că doi dintre ei au deschis într-un final ochii. Chiar dacă erau roșii-roșii și plini de lacrimi. Îi deranja că era mereu scrumiera plină, deși ei nu fumau. Trabuceau, dar cu tra$buceală, alții. Dar asta era cea mia mică problemă, scrumiera o scoți și-o speli, dar ce te faci când rămân pete de ulei pe bancheta din spate sau prin portbagaj?!? Sau cum scoți arsurile de țigară de pe pielea cotierei sau, mai rău, de pe spătarul banchetei din spate...? (Da, există și mașini cu banchetă în față). Nu sunt toate doar pe la spate.

Alea care sunt de competiție, wrc-urile, alea îmi plac și mie. Au kilometri puțini la bord, sunt forjate, unele chiar super uzate, dar sunt preparate de traseu sinuos în viață. Acestora, dacă le schimbi câteva piese esențiale, și dacă ai bani să-i bagi carburant când vrei s-o alergi, în general benzină - dieselul e pentru chitroși, wrc-urile consumă foarte mult, merită să le dai talpă. Senzațiile trăite cu o astfel de ființă nu le trăiești prea des. Marea majoritate, mult peste 99%, poate spre 99,99%, nu le trăiesc niciodată. De multe ori doar zâmbetul readucerii aminte a unui week-end prelungit cu o astfel de competitoare îmi reîncarcă bateriile pentru multe săptămâni sau chiar luni de zile.

Acum sunt câțiva care mă întreabă dacă ar fi bine s-o păstrezi ca și mașină de stradă, de oraș. S-o cumperi și să te duci cu ea la serviciu zilnic. Nu știu ce să le răspund. Cred că fiecare are răspunsul în interior. Depinde însă și de mașină. Dacă ea vrea încă să se dea în competiții, să sară bolovani pe macadam, să alunece nebunește pe mâl, nisip, praf sau gheață, și să căștige trofee - e greu. Dacă s-ar liniști și vrea să se așeze într-un singur garaj, ar fi o alegere bună, dacă ai microbul vitezei și adrenalinei. Dar să fii complet lipsit de gelozie. Şi un pic nebun. Bine, un nebun frumos. 
Pot spune doar că trebuie să ai resurse financiare suficiente, dacă ea nu se autosusține, și e bine să n-o mai lași să meargă la sponsori s-o stickuiască ăia..., pentru că piesele ei, consumul și întreținerea regulată sunt scumpe. Doar e un wrc preparat de competiții, nu?
Cum să-ți iei un wrc, o competitoare pur-sânge, şi neliniştită încă - la un moment dat toate se liniştesc, şi să-i bage alții gaz?!? Gizăs, unora nu merită să le laşi pe mână nici un autobuz preorăşenesc sau un excavator...

Mulți nu acceptă să cumpere mașini la mâna a doua. Sunt puriștii. Sunt cei care le vor cu zero kilometri la bord. Pe undeva îi pot înțelege. Dar din păcate, în zilele noastre, zero km la bord e greu să mai găsești, chiar dacă o iei de nouă. Păi până ajunge la tine nu poți ști câți s-au dat cu cea prin parcarea showroom-ului sau chiar prin curtea interioară a dealerului inițial. De multe ori, nici nu mai poți ști câți fac probe cu ele încă din fabrică. Îți dai seama câți muncitori au pus mâna pe ea, cu mâinile pline de grăsime și sudoare, și au probat-o bine-bine înainte, să corespundă exemplar pentru tine? Dacă vrei zero km probabil că va trebui s-o aștepți când iese direct de pe bandă din fabrică, cât este încă abia asamblată și cu foliile de plastic încă pe scaune și tapiserie, ca să poți fi sigur de ceva. Deși...

Sigur, în locul "doamnelor" pot fi puşi şi domnii fără nici o problemă. Povestea e cam aceeași. :-) Doar că de semn contrar. Am mai spus asta o dată, nu?

Dar nu despre asta e vorba aici. Important este să te simți tu bine. Și ca acea mașină să ți se potrivească. Ca o mănușă era să spun.


5 comentarii:

grigore92 spunea...

Combinația perfectă :))

Ema M. spunea...

Articolul contine o lectie foarte experta/ versata despre masini;) si este de o sinceritate debordanta:)). Intrebarea mea este : Se mai gasesc masini decente in ziua de azi, sau trebuie sa ne gandim la biciclete:)) ??

Gelu M. spunea...

Să ne gândim la biciclete. Des. Preventiv. 🙌
Facem şi mişcare, economisim bani, nu poluăm.💑 Numai de bine!

Ema M. spunea...

Esti comic:))! (Dar stii, de fapt, lucrul acesta;)) *)

Gelu M. spunea...

Ema, mulțumesc! Mă bucur că lumea zâmbește.
:-)