Iluzia bunăstării pe datorie și grecii

Grecii nu sunt leneși. Pur și simplu ei au terminat treaba acum 2000 de ani și de atunci se relaxează. 　Ce, voi n-ați face la fel?
Circulă ca snoavă frazele de mai sus, dar are ceva sâmbure de realitate în ea. Un sâmbure amar.
Se spune despre greci că sunt un popor de leneși vestiți și incurabili. Poate fi adevărat. Că au mai făcut fofilări și evitări și chiar s-au sustras total în istorie de la plata altor datorii colosale. N-ar fi prima oară când beau, mănâncă, se distrează și la final pleacă fără să plătescă. Au mai făcut-o de câteva ori în ultimele 2-300 de ani. Este real, dar trebuie să vedem și dedesubturile care au condus la această situație. 

Faptul că astăzi Tsipras și ai lui, din stânga radicală, au câștigat aseară nu este o surpriză. După 6-7 ani în care nivelul de trai a scăzut abrupt și șomajul, mai ales în rândul tinerilor, a atins cote amețitoare între 25 și 45%. Populația n-a mai suportat austeritatea dură și a decis să dea încrederea și voturile unor promisiuni deșarte, și grecii știu asta, și unui bufon, acest Tsipras, care a speculat excelent greșelile predecesorilor săi din politică pentru a pune mâna pe putere.

Zeci de ani în sfârșitul secolului trecut grecii au dus-o foarte bine. Au muncit foarte puțin, dar au avut mereu bani și un nivel de trai de invidiat. Dar asta se întâmpla prin împrumuturi de la UE, unde au intrat prin fraudă și cu acceptul și acordul tacit al Germaniei și Franței astăzi plângăcioase - chiar așa, mai știi tu o țară care a fost acceptată în UE deși nu merita și nici nu era pregătită?, care s-au tot adunat și au crescut an de an. Apoi, când datoria nu mai putea crește, venise criza din 2007-2008, au început s-o rostogolească. Peste generațiile viitoare. Dar nici vorbă să taie din facilități, subvenții, pensii și salarii ce rivalizau lejer cu ale statelor superdezvoltate din vestul Europei. Se complăceau în sosul dulce al unei vieți roz pe credit care astăzi a sărit, în valoarea lui totală, undeva mult peste 200 de miliarde de euro. Datoria reprezintă peste 215% din PIB ceea ce este colosal și insuportabil. Partea cea mai rea este că această datorie crește zilnic, nu scade.

Nu intru acum în discuțiile interminabile despre destinațiile creditelor grecești. Adică unde sunt banii. Că s-au cumpărat vase de luptă, avioane și armament de la nemți și francezi pentru a apăra și securiza flancul sud-estic al Europei, că au mers pentru investiții inutile în infrastructură pe care n-o folosește nimeni sau este neproductivă (mai știi un popor care încearcă să facă la fel?), că au mers în salarii la stat colosale, mereu și degrabă crescătoare, fără nici o legătură cu productivitatea sau cu creșterea economică a țării, dar și pensii nesimțite care n-aveau nici o legătură cu contribuția beneficiarului din salariile cât timp era în câmpul muncii sau că au mers direct în buzunarele politicienilor corupți chiar nu mai contează acum. Doar dacă Tsipras, fanfaronul, face vreo verificare, un audit corect și complet, și constată nereguli financiare grave și furturi sau evaziuni și bagă masiv politicieni corupți la pușcărie. Apoi anunță că nu poate plăti datorii incorecte și solicită ștergerea lor.
Dar va face Tsipras așa ceva? Nu cred. Și nici nu mai contează. Ar fi contat dacă cineva s-ar fi sesizat și ar fi reușit să coaguleze o masă critică la momentul lansării acestor cheltuieli nesăbuite. Cu 20 și ceva de ani în urmă. Acum e târziu.

Tinerii greci din ziua de astăzi încep să deschidă ochii, încet-încet, și să înțeleagă că părinții și bunicii lor au făcut niște greșeli teribile acceptând în trecut o viață în huzur, fără muncă prea multă, dar pe datorie. Datorie pe care va trebui s-o plătească ei, tinerii de zi în majoritate șomeri, împreună cu copii și nepoții lor suportând, în același timp, o austeritate aspră pentru decenii de acum înainte.

Temerea că Syriza va scoate Grecia din UE este nefondată astăzi. O inepție. Dacă era de scos o scoteau grecii demult. Datoriile trebuie plătite cumva. Cu inflație sau nu, (apropos, euro chiar s-a apreciat ușor astăzi față de dolar...) cu banii contribuabililor sau a deponenților onești din bănci... vom vedea curând. Greșelile din trecut trebuie sancționate, altfel se va perpetua o stare de spirit și de fapt care nu sunt nici viabile și nici sănătoase. 
Doar de aia s-a apucat și SuperMario de treabă cu tiparnița zilele trecute, nu? Este evident că trecerea la drahmă va duce la o devalorizare cruntă a acesteia și la scăderea și mai abruptă și rapidă a nivelului de trai. Nici un grec cu scaun, nu uzo, la cap nu dorește așa ceva. Este, bineînțeles, doar o formă foarte dură de negociere pe care grecii o încearcă cu finanțatorii externi fără de care se sufocă imediat. Iar de acești finanțatori externi va avea nevoie mulți-mulți ani de acum înainte. Jens Weidmann, președintele băncii centrale germane, a transmis clar grecilor astăzi că se așteaptă ca grecii să continue reformele și ajustarea colosalului aparat bugetar și a cheltuielilor publice și de personal. Adică, în limbaj direct, să nu îndrăznească să încerce să iasă de pe trasa creditorilor cu populismele ieftine ce l-au adus la putere. 
Dar cum socialiștii și comuniștii cu față umană sunt la tot pasul jur împrejurul nostru, de la ziariști, formatori de opinie, lideri de partide ori sindicate, până la o largă minoritate populară, din ce în ce mai mare, există posibilitatea, minusculă, dar există, unui derapaj și a ieșirii în decor. Atunci să vezi dansul lui Zorba!

Este de așteptat ca unele probleme și discuții să apară în zona Euro. Dar asta se va întâmpla doar dacă Tsipras va fi onorabil, oare mai există politicieni onorabili?!?, și va face fix ce a promis electoratului prin celebrul Program de la Salonic. Program controversat ce conținea, printre alte inepții și baliverne cu care a momit poporul sărăcit și păcălit de politicienii veroși, naționalizări masive de furnizori de utilități, apă, gaz, electricitate, dar și de bănci. Da, ai citit bine, de bănci.

Ce zici, va reuși fanfaronul?