duminică, 4 ianuarie 2015

Reclamele sunt câh

Întâmplarea de azi de la Pipera mi-a pus capac. Și de aia scriu, rapid, probabil la nervi.

Tot timpul am zis că reclamele nu prea sunt în regulă pentru oamenii slabi de înger. Și sunt mulți din aceștia printre noi. Majoritatea.

De ce nu sunt bune reclamele? 
Pentru ca forțează oamenii să-și dorească mai mult decât au nevoie, mai mult decât le trebuie, mai mult decât vor și, cel mai important, mai mult decât își pot permite. Cei care sunt puternici și văd mai departe de poleială - rezistă, marea majoritate însă cumpără fără nici un pic de discernământ - mânați ca vitele de publicitatea perfidă și puternică.

Din cauza reclamelor, dar pe fondul educației precare și a snobismului vorace adânc înrădăcinat în subconștientul românesc, au ajuns diverse persoane aici sau aiurea în faliment personal și/sau familial. Și din cauza lor suferă și apropiații sau prietenii care trebuie să-i mângâie pe cap și să le spună vorbe dulci sau încurajatoare. De ce? 
Că dacă le spui adevărul direct în față se supăra pe tine, "că n-ai suflet machedoane".
Ar vrea să audă probabil asta din gura doamnei-mamei-lor (care i-a educat foarte bine așa): 

"Lasă mamă, n-are nimic că ne execută banca locuința, important este că ai tu 3 rochii la fel, frati-tu 3 televizoare identice în fiecare cameră, iar tac-tu 3 mașini dintre care nu folosește decât una, sâmbăta sau duminica - dimineața pe răcoare".

Știu că mulți citind și asta dau acum, iarăși, ochii peste cap și pufăie. Dar m-am obișnuit și cu asta. Nici datul de ochi peste cap și nici pufăitul nu le va plăti creditele nesăbuite, inutile, cancerigene.

Iată și un punct de vedere creștinesc, dar și la musulmani, evrei și ceilalți e fix la fel, că eu sunt nebun și poate prea radical, uneori - recunosc:

Detaliem curând.

PS 1:

Nu, nu mă refer la nici unul dintre "prietenii" mei falimentari. Nu mă refer la nimeni în special. Doar scriu. Că-mi place să scriu. Și poate astfel mai citește câte unul și-și salvează spatele la timp...

PS 2:

Da, există și varianta să nu mai scriu. Pentru că știu că scriu degeaba, uneori.

PS 3:

Acest articol a fost scris prima dată pe 16 mai 2014. Astăzi este din nou valabil... Mai valabil ca oricând.

7 comentarii:

Ema M. spunea...

Trist, dezamagitor, impartasim sentimentul, dar nu ne place varianta P.S.-ului 2. Nu suntem de acord cu ea!

Gelu M. spunea...

Mulțumesc, Ema!
Sunteți drăguți.
:-)

Gelu M. spunea...

Completez cu Tolstoy, în ultimii ani de viață:
”Dragii mei fraţi, de ce vă chinuiți pe voi și de ce-i chinuiți și pe alții, de ce vă străduiţi să refaceţi, să îndreptaţi viaţa oamenilor, să-i remodelaţi, să-i îndreptaţi pe oameni? Nici voi, nici altcineva nu poate face asta. Încercând să remodelaţi şi să îndreptaţi viaţa oamenilor, nu faceţi decât să vă chinuiţi pe voi şi să-i chinuiţi pe alţii, distrugeţi viaţa voastră şi viaţa altora. Nici un om pe lume nu e chemat să-i corecteze pe alţii, nimeni nu poate face asta. Fiecare om are o singură chemare, să se corecteze, să se îndrepte pe sine, iar fiecare poate şi e dator să facă acest lucru. Numai de-ar simţi omul asta, de şi-ar aduna toate forţele nu ca să trăiască pentru trupul său, ci pentru Dumnezeu, de şi-ar aduna toate forţele pentru a spori iubirea, atunci ar simţi cât de plină de bucurie şi cât de uşoară ar deveni viaţa lui.”
Mai vorbim.

Ema M. spunea...

"Dragute" ;-)) !

Gelu M. spunea...

;-)
Drăguțelor!!

Camelia Mitre spunea...

Atat de frumoase vorbele acestea,numai de ne-am aduna toate forțele. .

Camelia Mitre spunea...

Ema,de-acord!