La service cu dragostea de demult

Actuala mașină are deja doi ani în curtea mea. E remarcabil pentru ea, dar și pentru mine. Este o premieră. În general mașinile plecau cam la un an, maxim un an și jumătate. Unele nu prindeau nici șase luni.
Am dus-o la service, la reprezentanță, îmi trebuiau ștergătoare noi și voiam să pun testerul pe ea. Avea în bord, din când în când, o ciudățenie. Apărea ca și cum frâna de mână, de la picior de fapt, era trasă, apăsată în fapt, deși eu n-o prea folosesc aproape deloc. Ulterior am aflat că tocmai asta este problema. Acum trag frâna de mână aproape zilnic.

Ajung la service, spun ce vreau, las talonul la recepție, mă așez pe canapea așteptând să fiu chemat când mașina este gata. Mă mai ridic din când în când, îmi mai clătesc ochii cu modele noi abia lansate, m-am mai dus pe la vitrina cu souveniruri, am cumpărat încă o mașinuță, deh! copilul din mine e greu de ținut în frâu...

Văd intrând în parcare un superb MB negru vechi, foarte vechi, dar curat, impecabil întreținut, cromat, strălucind. Cred că era un model din anii 60-70, gen bot-de-cal. Din superba piesă se dau jos un el și o ea. Având și ei vreo 60 sau 70 de ani, dacă nu chiar mai mulți. El slab, înalt, chel, bărbierit proaspăt, zâmbitor, îmbrăcat modern (mai modern ca mine...); ea, slabă, minionă, elegantă, coafată, zâmbitoare, prinsă de brațul lui ca o brățară.

Au intrat de braț, lipiți, în reprezentanță, eu m-am oprit din scanat mașinile noi, s-au dus la recepție împreună. Au lăsat acolo talonul, au spus ce vor, el s-a dus agale să bage mașina în service, dar un angajat l-a oprit spunându-i că nu-i nevoie, vor face ei asta. S-a întors încet către ea, a luat-o de mână, s-au oprit pe canapeaua de lângă bar. Au început să vorbească în șoaptă, ținându-se în continuare de mână. El se uita la S-ul nou, abia apărut în Ro, ea îl tachina și impulsiona să se uite după hostessa la care mă holbam ca țăranul și eu de cu vreo un sfert de oră mai devreme. El a refuzat prima oară, abia după a doua propunere a acceptat. S-a uitat discret și rapid la tânăra făptură, bună în coajă, zâmbitoare, înaltă, sexy, mai mult goală decât îmbrăcată și a clătinat din cap a negație. Nu i-a plăcut. Soția de la braț a început să râdă ușor, eu m-am apropiat de ei. Voiam să-i aud ce-și tot spun unul altuia discret. Și de ce el a strâmbat din nas și de ce ea este atât de deschisă și de tolerantă cu el.

Ajung la vreo doi metri de ei, mă fac ocupat cu un pliant și comand o băutură tachinând puțin, ostentativ, vânzătoarea. Ca să le atrag atenția și să încerc să intru în vorbă cu ei. I-am făcut și niște complimente, cu voce tare, cât să audă asta și cuplul de amorezi la vârsta bunicilor mei. Cei doi mă aud, se uită o secundă fiecare la mine, apoi tac brusc și se uită în altă parte. Nu le-a plăcut de mine, sau asta a fost impresia mea inițială.

Iau băutura, o nenorocire cu multe E-uri, mă fac că plec, dau o tură și mă postez fix în spatele lor, la nici un metru. Mă chinuiesc să aud ce spuneau, nu înțelegeam mare lucru. Vorbeau prea încet, erau cu spatele la mine, mai era și un zgomot de fundal.
La un moment dat, ca printr-o minune, parcă se face liniște brusc în tot show-room-ul acela. Parcă eu am început să aud mai bine, iar ea să spună:

- ”L-ai văzut pe domnișorul acela brunet? Cum îi curgeau ochii după femei? Cum se uita salivând la cea pe care tu nici împins de mine n-ai vrut să te uiți? Cum încerca s-o vrăjească pe tânăra domniță de la bar? L-ai văzut? Parcă ești tu acum vreo 40 de ani...”

El răspunde tacticos:

- ”Săracul de el. Cum își caută singur beleaua. N-ar sta liniștit să-și trăiască viața tihnit fără să se lege la cap sau la deget cu tinichele. Pirostrii și șaibe. Mă văd pe mine. Agitat, fluturaș, din floare în floare, obosit de zborul din floare în floricică, îngreunat de şi din dulceață în dulceață, avid de găsirea perechii potrivite. Eu am avut noroc că te-am găsit la mare pe tine, în ultimul ceas, vaporul tău pleca...,  dar el aici și în vremurile moderne.... ce șanse are?!?”

- ”Are toate șansele. Doar să fie atent când va apărea EA în viața lui. Așa cum am fost și eu pentru tine. Știi bine că a trebuit să fac pe polițaiul pentru și după tine și să gonesc cu amenințări directe damezele ce roiau pe lângă tine.” - zise ea, aparent drăgăstoasă cu mine, deși inițial părea că-mi respinsese atitudinea de macho, falsă de altfel.

În fața mea, așteptând să li se predea mașinuța superbă, reparată, cei doi îndrăgostiți se strâng în brațe și-și zâmbesc larg fix în mijlocul show-room-ului.

Eu mă urc în reparata mea și zâmbesc și eu larg. Deci: se poate! Altă pereche de bunici fericiți la adânci bătrâneți.

Deși nu se tolerează oficial această stare, toate vor ””subpapuci” cuminți și docili, dar salivează și este apreciată și încurajată vânătoarea de către cele puternice și care asta caută, dar nu pe față. 
Pe la spate.