Imunitatea copilăriei

Săptămânile trecute, dimineața devreme, nepoata mea, M.A., își pregătea rucksack-ul împreună cu maică-sa. Urma să plece într-o excursie de o zi.

Printre altele, au pus în bagaj următoarele:

- șervețele umede

- șervețele uscate

- soluție dezinfectantă pentru mâini

- sticlă de apă

- sticlă de suc

- șervețele speciale pentru ochelari (M. poartă ochelari)

- lichid special cu pulverizator pentru șters ochelarii.

Îmi aduc aminte destul de bine cum am plecat eu într-o excursie când eram oarecum de vârsta ei. Am primit în bagajul meu niște sandvișuri, o sticlă de apă, un hanorac pentru o eventuală ploaie și un șut amical în fund de la taică-miu...

Văd copiii jucându-se la locurile de joacă special amenajate, igienizate constant, iar pe părinți îi văd stressați cum își urmăresc odoarele prin geamurile de protecție sau zăbrelele de plastic ce separă locul de joacă de lumea celor mari. Cei mici care se dau cu biciclete de ultimă generație prin parcuri, sub atent control, au echipament complet de lupte full-contact: cotiere, genunchiere, mănuși și cască.

Îmi aduc aminte, de acum vreo treizeci de ani - aproximativ, cum ieșeam la joacă în fața blocului în șort și tricou curate, iar seara când reveneam acasă mânat de foame, de sete și de întuneric, ajungeam plin de praf, transpirație, noroi și uneori, sau deseori, plin de răni deschise, vânătăi sau contuzii. Când plecam pe bicicletele Pegas toți cei din bloc sau cartier, eram vreo cinci sau șase cam de aceeași vârstă, nu aveam nici un echipament de protecție, nu știam pe unde ne vor purta lanțurile și ghidoanele și cu câte zgârieturi sau lovituri ne vom întoarce acasă.

Poza de mai jos era un mod real, zilnic, de a ne întoarce acasă primăvara și toamna sau după o zi ploioasă de la joacă. Asta era acum treizeci de ani.

Azi și noroiul este dezinfectat înainte de a trece copiii încotoșmăniți în echipamente de scafandru sau astronaut pe lângă el.