marți, 8 decembrie 2015

Multiiubiri

Soarele a răsărit de dimineață fără să aibă nevoie de aprobarea iubirii vieții mele sau a vieții tale sau a altuia sau alteia. Pur și simplu anumite lucruri au drumul lor și nimic nu poate opri evoluția firească, naturală. Inclusiv relațiile interumane au traiectorii similare deseori ușor predictibile.
Soarele va apune diseară fără să fie condiționat sau blocat de niciuna din acțiunile oricărui apropiat sau intim sufleteşte. De fapt, cu siguranță, nimeni și nimic în lumea asta nu poate opri Soarele să apună.
Mâine dimineața Soarele va continua să facă ce are el de făcut ignorând total orice afecțiune sau sentiment a vreunei alese sau ales care pare, pare - da?, de neînlocuit. Nimeni nu este de neînlocuit. Sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit.

Dar lucrurile au mersul lor firesc la fel ca răsăritul și apusul și nu contează lucrurile mici sau cum bate vântul sau ploaia. Soarele și partenera sau partenerul tău au drumul și traiectoria lor. Tocmai pentru că nu contează. Chiar nu contează. Deloc. Nu există ales pe viață sau aleasă pe vecie. E o prostie. Scoate-ți asta din cap!

Dacă Soarele te arde într-o zi, iar tu urli de durere și usturime, nu-i vina lui. Soarele face ce trebuie să facă, mai sunt și alții care au nevoie de el. Dacă tu te-ai ars la Soare, fă bine tuturor și ferește-te de el măcar o perioadă. Până te vindeci, cel puțin. Sau protejează-te, evită situații similare, caută umbra sau protecția măcar o vreme. Solitudinea n-a omorât pe nimeni. Dimpotrivă! 
Vezi tu mai încolo, după vindecare, după vindecarea completă, ce-i de făcut.

Există o grămadă de oameni cumsecade perfect potriviți în anumite momente ale vieții. Trebuie doar să deschidem ochii şi să închidem prejudecățile. Și să ne înarmăm cu curaj și speranță că va fi bine. Eu îți spun: Va fi bine!!!

Există mai multe "iubirea vieții mele". 
Multe. 
Mult mai multe decât îți poți imagina acum când ești în cumpănă sau dubii.
Garantat.
Ai răbdare. Va fi foarte bine!



2 comentarii:

  1. Da, ar fi bine sa ma protejez, numai sa imi spuna cineva cum. Ce am facut eu sa provoc valul de unde care vine spre mine? Ce sa fac ca sa il opresc? Nu e ca si cum iti pui dopuri in urechi. Primul gand ce mi-a venit in minte atunci cand a inceput totul a fost ca am innebunit. Mi-a mai trecut de cateva ori prin cap. Nu mi se pare normal ce mi se intampla, intre timp m-am obisnuit, si de obicei ratiunea invinge. Adica in fata realitatii te pleci si o asculti. Incep sa imi construiesc un scut, mai am trei sferturi si e gata. Dar de ce orice incerc sa citesc, oriunde ma uit imi transmite mesajul nu construi scutul, astepata, suporta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Răbdare! Va fi bine!
    Nu-i nevoie de scut. Pielea se tăbăceşte singură. E suficient.

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.