sâmbătă, 27 ianuarie 2018

Vise umede, visuri uscate.

Despre cai verzi pe pereți, prinți moștenitori pe cai albi sau futilitatea viselor financiare, politice, imobiliare, profesionale sau doar ude, aka erotice:
Dacă staționezi de ceva vreme adânc într-o hazna, (de ce stai blocată în budă, de ce?!? :-) ...) chiar nu contează măreția planurilor de viitor şi grandoarea proiectelor la care visezi, pentru că la finalul zilei şi dis-de-dimineață a doua zi, tot a, te rog să mă ierți de expresie pură și simplă, căcat miroşi.
:-)

Soarta ta ești tu!
Zâmbetul tău e în mâinile tale!




Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

Max

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!