Alții spun că ceva valoros doar de la un om deștept înveți: fals, parțial greșit! Ca să poți învăța și înțelege acel ceva, trebuie ca minim două condiții să se întâmple simultan: și profesorul să fie bun, să știe să explice pe limba învățăcelului, dar și elevul să fie deschis și receptiv la lecție.
Mai degrabă înveți de la proști: îi vezi unde greșesc, unde se ard, unde o comit și faci ce trebuie ca să eviți aceleași greșeli și să folosești astfel pielea și durerea lor pe post de lecție gratis pentru tine.
Dar și aici trebuie minim două condiții îndeplinite: să fii atentă la cei din jur și să știi a discerne între bine și rău, între autentic și fals, între peren și de-o vară.
Dar dacă îndeplinești aceste condiții, cum de te mai însoțești cu proști?
Ok, de la distanță e perfect să înveți. Sau, ideal, din povestirile altora.
Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!