Ziua 9/365
”Sunt țigan și mă mândresc!”, i-am spus odată. Ai vreo problemă cu asta?, am continuat verificarea. Ea n-a clipit, a zâmbit cum o făcea adeseori natural și totul a mers lin în continuare.
Îți este ușor să citești ce scriu acum. Ai început să citești și ”printre rânduri”. Știu că vei fi de acord cu mine din ce în ce mai des. Citești și ceea ce n-am scris încă, texte ce sunt abia în ciornă în capul meu. De cele mai multe ori ai să înțelegi exact la ce mă refer. Curând ai să înțelegi totul. E ok. E normal. Era și timpul. Doar ți-am promis...
Ziua 9/365
”Sunt țigan și mă mândresc!”, i-am spus odată. Ai vreo problemă cu asta?, am continuat verificarea. Ea n-a clipit, a zâmbit cum o făcea adeseori natural și totul a mers lin în continuare.
Ziua 8/365
Ieri scriam:
”Oricâtă carte, educație, cultură și bun-simț vei acumula, ce păcat!, nu vei fi niciodată mulțumită până când nu satisfaci elementarul, rudimentarul, ancestralul, visceralul, animalul sălbatic din tine.”
Zeci de ani de zile am susținut că e bine să ai cât mai mult din primele și puțin din animalitate. Am greșit!
Ziua 7/365
Oricâtă carte, educație, cultură și bun-simț vei acumula, ce păcat!, nu vei fi niciodată mulțumită până când nu satisfaci elementarul, rudimentarul, ancestralul, visceralul, animalul sălbatic din tine.
Sunt nații care rezumă viața la clasicul „Prietenii, dujmanii, banii, fomeile, faima și ”original”-se știeeee!". Și cum lejer putem observa jur-împrejurul nostru, fie că sunt în Europa, în US sau în Asia, n-o duc foarte rău muncind aproape deloc și având, cvasi-majoritatea lor, zero carte, educație și celelalte.
Pentru că există și cealaltă extremă:
Ziua 7/365
Omul nu moare de două ori. Dar poate trăi o a doua viață. Dacă o ucide pe prima nefastă.
Traversăm o perioadă grea. Ca și cum ai trece peste un pod deteriorat de lemn vechi și putrezit care abia se mai ține în frânghiile ultime mucegăite și ele. N-ai nici o siguranță, nici o încredere, nici o bază.
E infernal, ți-e frică - e normal, nu știi ce va urma.
Unii vor ajunge în partea cealaltă, nu știm câți, sigur nu toți. Câțiva vor aluneca prin găurile podului, unii se vor arunca peste balustradă la jumătatea drumului sau chiar spre final. Iar dintre cei teferi aparent ajunși la destinație, ce ironie, alți mulți vor fi distruși iremediabil pe interior.
În astfel de zile trebuie să faci un singur lucru:
Ziua 6/365
”-Au trecut atâția ani de când e mort, când crezi că-mi va trece dorul de tata?