La fel ca și în cazul filmului Titanic, lumea cvasi-majoritară, peste 99%, nu va înțelege mesajul real și profund al evenimentelor care trec în galop pe lângă noi.
Dacă luăm doar o singură linie e arhisuficient:
Îți este ușor să citești ce scriu acum. Ai început să citești și ”printre rânduri”. Știu că vei fi de acord cu mine din ce în ce mai des. Citești și ceea ce n-am scris încă, texte ce sunt abia în ciornă în capul meu. De cele mai multe ori ai să înțelegi exact la ce mă refer. Curând ai să înțelegi totul. E ok. E normal. Era și timpul. Doar ți-am promis...
La fel ca și în cazul filmului Titanic, lumea cvasi-majoritară, peste 99%, nu va înțelege mesajul real și profund al evenimentelor care trec în galop pe lângă noi.
Dacă luăm doar o singură linie e arhisuficient:
S-o iei de mică, să-ți rămână mereu mică și s-o ții mică pentru totdeauna doar pentru tine.
Asta-i tot pentru azi. E grea, dar importantă. Are trei părți, dar o singură țintă. E contra-intuitivă, dar e dreaptă. Pare întortocheată, dar este singura și cea mai scurtă cale spre liniște și pace sufletească, interioară.
Știu că ai s-o înțelegi și p-asta curând. E mai bine așa, e ok. Așa ai înțeles tot ce scriu eu, mai târziu, când mă vei reciti la răstimpuri.
99,99%.
”Sunt doar o fată mică, o fată simplă...”
Vreau să concluzionez discuțiile aprinse de aseară de la întâlnirea fabuloasă cu băieții.
O altfel de reeditare a anilor de glorie din urmă cu zece-cincisprezece, poate chiar douăzeci de ani.
Spun doar atât: în turma se simt bine doar animalele slabe care au nevoia de protecție a gloatei. Animale care nu au dorința de libertate pentru a trăi fericite. Oi, capre, vaci.
Creaturile puternice sunt solitare. Lupul preferă singurătatea, gloatei.
Multe dintre felinele mari și de temut preferă o viață în solitudine. Cel mult alături de perechea cu care se potrivește.
Această postare nu este despre rumegătoare. Nici despre turme, nici despre libertate sau independență.
Și nici măcar despre feline.
Știu foarte bine că ai să recitești acest text și-l vei înțelege așa cum ai făcut-o de fiecare dată când ai avut răbdare să parcurgi cu atenție textul meu.
Va fi bine! Curând. Foarte curând! Va fi bine și foarte bine! Pentru mine și pentru tine.
Am scris mai demult despre niște foste colege de liceu. Aici: Timpul trece ca un barbar pentru femeile-hiene. ”1+8=9” (mnmlistro.blogspot.com)
Zilele trecute răsfoiam niște ”amintiri”. La unul dintre comentarii mi-a sărit în ochi un comentariu dulce al unei ”dulceți” din trecut, de acum vreo zece-unsprezece ani. Mică, blândă, caldă. Așa era pe atunci.
Viața grea a abrutizat-o și masculinizat-o atroce. Am regăsit-o azi în poze hidoasă, agresivă, rebarbativă, ostilă, buboasă, bărbătoasă. Nici o legătură, nimic comun, cu cea pe care o cunoșteam eu.
Ce grav afectează pe o femeie lipsa de un bărbat.
Nu vei înțelege curând aceste text. Îl vei reciti mai târziu și ai să-l înțelegi atunci. Așa cum s-a întâmplat de fiecare dată.
Cei care au văzut multe pierderi colosale, războaie și distrugeri inutile sunt mult mai pacifiști.
Cei care au văzut multe răni profunde, deteriorări iremediabile și inimi sfâșiate de ambele părți ale baricadei sunt mult mai înțelegători.