Prefer...

Prefer să ascult ciripitul păsărelor și vuietul vântului, eventual să-mi bubuie urechile de liniște oarbă, decât de muzica discotecilor sau decibelii absurzi ai cluburilor la modă.


Prefer să privesc cerul, fie limpede cu Soare fie negru de ploaie și vânt, decât televizorul.

Prefer să am călcâiele și unghiile picioarelor verzi spre negre de la mersul desculț prin iarba proaspăt tunsă în roua și răcoarea caldă a unei dimineți fermecate de vară la țară, decât să am pedichiura și manichiura impecabile luni dimineața la serviciu sau vineri ori sâmbătă seara la terasă.
Prefer să mănânc pâine cu roșie și puțină brânză luată de la o vecină de pe o uliță prăfuită, decât să ingurgitez sofisticate fripturi, tartine și burgeri la cel mai simandicos restaurant din capitală ori la etajul 18.

Prefer să mă culc ”odată cu găinile” în aer curat la țară, decât odată cu cocoșii în aerul toxic al orașului ”civilizat”.


Prefer să-mi fie smerenie că nu-mi voi mai cumpăra haine noi trei sau cinci ani, și nici electronice și nici excursii prin țări exotice al căror nume nici nu știu să-l pronunț corect, decât să-mi fie frică de ratele la casă, leasing la mașini sau să fiu terorizat de datele de salariu că nu mă ajung cu banii pe extravaganțe și aroganțe.
  
Prefer să mă plimb prin pădure sau pe dealuri sau pe malul mării, decât prin mall-uri, supermarketuri sau incintele pline de fum ale apropiaților.

Prefer să culeg nuci de pe jos, sau mere, pere, vișine, cirese, caise direct din copac - cu mâna mea, decât să cumpăr orice alt fruct exotic scump și rar din magazin.

Prefer...