sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Il consigliere

Nu știu de ce. De fapt, nu știu foarte bine de ce. Dar este cert că se întâmplă. De ani de zile. Din ce-mi aduc aminte, totul a început acum vreo 15-16 ani, era prin 1997 sau 1998, când un prieten bun și apropiat mă întreba ceva despre o relație eșuată de-ale lui. Mă vedea pe mine experimentat, ciudat, nu?!?, și mă ruga să-i spun părerea mea. 
”Punctul tău de vedere...”. 

Anii au trecut. Discuțiile s-au înmulțit, plaja celor ce vin și mă roagă sau întreabă diverse s-a lățit.
Astăzi mai mulți prieteni vechi mă consultă. Nu mă mai întreabă prea mulți de chestiuni sentimentale și de relații de familie, eternele probleme cu mama și tata, pe care le-am traversat și eu, dar s-au înmulțit solicitările legate de partea financiară, investiții și soluții de business.

Nu știu de ce se întâmplă asta. Sau știu, dar nu pot accepta că sunt un moș ramolit căutat pentru istorie și istorii. Eventual pentru povești. Nu neg că orgoliul și mândria îmi sunt hrănite prin aceste solicitări, dar cred că încep să prefer și altceva.

Este reconfortant să vezi că mulți cu bani mai mari, cu cariere strălucite sau creiere mai briliante vin să-mi caute vorba și vederea. Odinioară mă mândream cu asta, eram atât de plin de mine și de titulatura de ”il consigliere”, astăzi îmi dau seama că mulți dintre cei ce-mi cereau sfatul sau părerea nu căutau un punct de sprijin sau de reper, ci doar o confirmare a ideilor și a gândirii lor. Când cele două difereau, și erau distincte de cele mai multe ori, atunci toate vorbele mele treceau pe lângă ei ca vântul prin pustiu. Se produce doar puțin praf și un ușor zgomot, dar nimic relevant nu se schimbă.

Viziunea mea, cu argumentele mele, nu-i (mai) interesează pe mulți. Tocmai ăsta este și motivul pentru care începând de azi voi evita și mai mult să mai dau păreri sau sfaturi. Voi respinge cu calm și zâmbet pe buze cererile simple de ”tu cum vezi asta?” și ”te rog, Geluțu, vreau să știu părerea ta!”. 
Pentru că de prea multe ori am spus că barca ar trebui să mai stea și pe uscat, iar unii au stat prea mult pe luciu intrând ulterior definitiv la apă. 
La ce folos sugestiile mele de a se opri măcar puțin, când unii doar le cer, le ascultă cu interes, le apreciază, spun că așa vor face, dar nu aud nimic din ce le intră prin urechi?
Sigur că voi continua să mă întâlnesc și să vorbesc cu toți cei care mi-o cer insistent.
Voi căuta să fiu sigur că se respectă de către solicitant teoria generală a bogăției. Aici detalii.
Ulterior voi pune câteva întrebări simple. Ca acestea.
Apoi mă voi asigura că deșertăciunea nu va cuprinde relația noastră. Ca aici.
Într-un final, dacă va mai exista interes... vom discuta.

Dar mai întâi de toate cred că trebuie să-ți reamintesc asta:
Soarta ta ești tu!





8 comentarii:

  1. Am doar o curiozitate ,activitatea dumneavoastra este precum a unui lider spiritual mafiot al comunitatii de masculi intristati? Ok,ok. Una e tristetea,alta e nefericirea-stiu. Astept un raspuns chiar si asa,mersi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu înțeleg întrebarea, Oana, dar oricum bărbații sunt nişte porci, nu? 😂
      http://mnmlistro.blogspot.ro/2015/09/porci-cat-vezi-cu-ochii-oare.html

      Ștergere
  2. N-am vrut sa jignesc,doar pareati amuzant . Acceptati si incepatori aici ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt amuzant! :-) Sunt acceptați oamenii frumoși, începători sau avansați. ;-)
    Stai liniștită, n-ai cum să mă jignești. Am protecție. :-)
    Despre ei pot să-ți spun că nu cred că sunt triști și doar atât. Ei sunt bogați, ocupați, nervoși, neatenți, agitați. Asta pot spune despre ei.
    Dar își vor reveni ei cumva, cândva. Eu voi fi lângă cei care deschid ochii sau măcar intenționează să o facă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine,domnule Gelu,atunci. Ma predau in mainile dumneavoastra ,vreau sa devin barbat !

    RăspundețiȘtergere
  5. Si cum e protectia asta-ca o catarama obtinuta dupa multe batalii sau pur si simplu noroc divin,rasfatul sortii ?

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.