Ar fi ideal să fie așa, dar viața nu este mereu corectă.
Nu câștigă întotdeauna cel mai bun, de fapt asta se întâmplă rareori.
Câștigă cel mai pregătit sau cel mai în formă la momentul decisiv.
Câștigă deseori cel mai norocos, mai relaxat, mai atent.
Câștigă de cele mai multe ori acela care are cel mai puțin de pierdut la acel moment.
Nu, de cele mai multe ori nu câștigă ”cel mai bun”, dar tocmai asta este frumusețea jocului și a vieții și din impredictibilitatea aceasta îndrăznesc mereu majoritatea să intre în arene.
Dacă ar fi câștigat totdeauna cel mai bun, Doamne!, ce viață plictisitoare am fi avut mulți dintre noi. Ar fi fost pline orașele de ștreanguri pline întinse.
Nu câștigă întotdeauna cel mai bun, de fapt asta se întâmplă rareori.
Câștigă cel mai pregătit sau cel mai în formă la momentul decisiv.
Câștigă deseori cel mai norocos, mai relaxat, mai atent.
Câștigă de cele mai multe ori acela care are cel mai puțin de pierdut la acel moment.
Nu, de cele mai multe ori nu câștigă ”cel mai bun”, dar tocmai asta este frumusețea jocului și a vieții și din impredictibilitatea aceasta îndrăznesc mereu majoritatea să intre în arene.
Dacă ar fi câștigat totdeauna cel mai bun, Doamne!, ce viață plictisitoare am fi avut mulți dintre noi. Ar fi fost pline orașele de ștreanguri pline întinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.