joi, 12 februarie 2015

Atenți la viață

Fiecare om are devenirea lui și drumul lui în viață. Nimeni nu trebuie forțat în nici un fel. Bine cu de-a sila nu se face. Toate marile cărți și filozofii spun asta răspicat. Nici măcar dragoste cu de-a sila nu merge. Noi nu putem decât să sesizăm semenii, discret, și să scriem, unii, anumite aspecte care nouă ne-au făcut viața mai ușoară. Poate cineva citește și-i va fi și ei/lui viața mai ușoară. Să recomandăm și atât. Atât. Să spunem succint partea noastră de adevăr și fericire. Dar fiecare decide dacă să asculte sau să citească. Dacă ne întreabă ceva detalii probabil că le vom răspunde. Dacă insistă și cere mai multe informații atunci putem să facem și să oferim și noi mai multe. 
E opțiunea fiecăruia, doar e democrație, nu? 

Aici este și o chestiune de noroc. De șansă de a întâlni oamenii potriviți la momentul potrivit. Pot spune că eu am avut noroc mult. Alții de lângă mine, mult mai deștepți, mai capabili și mai citiți decât mine, au avut trasee mai chinuite în viață, s-au lovit de obstacole și de greutăți pe care eu am avut norocul să le văd, intuiesc, evit - cu ajutorul altora mai experimentați ca mine, dar de care am dat ascultare la momentul potrivit.

Este adevărat că norocul ține cu cei curajoși. Curajoși în a căuta și alt fel de viață, nu doar consumerismul, workăholicismul și goana turbată după nimic folositor - toate promovate de majoritatea covârșitoare a mass-mediei și îmbrățișată cu entuziasm și fără pic de spirit critic de marea majoritate a populației. Curajoși și în a-l încerca. Poate îți va face bine. N-ai cum să știi până ce nu încerci. 

Borcanul de dulceață pare apetisant de la distanță, dar ca să simți savoarea și să acumulezi plăcerea extraordinară a gustului respectiv este obligatoriu să faci minim 2 lucruri:
1. să desfaci capacul borcanului - știu, nu-i ușor...
2. să-ți bagi degetul în dulceață și apoi să-l lipești de papilele gustative - știu, nu-i frumos...

Există variații a ceea ce am prezentat mai sus, dar un lucru e cert: din stat tolănit pe spate, eventual pe coate, și dacă te roade și stăpânește rușinea, să știi că nu cred că vei simți prea curând, sau poate niciodată, anumite frumuseți ale vieții. 
Este evident că trebuie să te miști puțin, n-ai cum să stai în același loc unde pute, într-o hazna - de exemplu, și să te aștepți să nu mai miroasă urât la un moment dat. Dacă stai și aștepți, salvarea ori va veni prea târziu printr-o minune, ori nu va veni niciodată - cel mai sigur. 

E mai bine să rămâi constant smerit, încercând să aduni în suflet sentimente pozitive, în creier experiențe înălțătoare, pe carne senzații tari și furnicături cu blana sculată, decât obiecte și bunuri inutile, faimă vremelnică, poziții sociale și profesionale înalte, dar grabnic trecătoare și rapid atrăgătoare de invidii şi boli.

Știu că nu este ușor să ieși dintr-o turmă care merge într-un singur sens, și poate este cel greșit pentru tine, mie mi-a fost greu, foarte greu chiar. Dar în momentul în care ai ieșit din gloată, măcar mental inițial, și te uiți la cei care continuă cursa șobolanului, o senzație de ușurare te va cuprinde. O stare de căldură blândă și relaxantă. Nu mai ești doar o oaie. Te transformi. Poate într-un lup. Sau în ce vrei tu. Nu trebuie să fii decât tu și în libertate. 
Vei începe să zâmbești discret, iar curând lumea se va uita dubios la tine. Iar acest sentiment îl vei avea zilnic când te vei întâlni cu cei ce au rămas tributari vechiului stil de viață, cancerigen, distrugător de relații corecte și liniștite, abuziv.

Poate că o mai mare atenție acordată ție însuți, sufletului tău, NU ego-ului - ATENȚIE mare!, zilnic, oră de oră, îți va face bine.
Poate că puțină atenție la viața superbă, ce poate trece pe nesimțite pe lângă tine, te-ar putea readuce pe un făgaș mai relaxat și mai tihnit. Dacă asta îți dorești, bineînțeles...



6 comentarii:

Ema M. spunea...

Mi-a placut foarte mult articolul si sfaturile tale, de a incerca "sa adunam in suflet sentimente pozitive, in creier experiente inaltatoare si in carne senzatii tari;)) ", ca opus tuturor altor lucruri fara valoare:).
Si cred ca ar trebui, mai bine, dupa transformare, fiecare sa ne alegem sa fim animale diferite, sa nu fim toti lupi:)), ca sa traim toti, astfel, in armonie unii cu altii, ca in Corabia lui Noe:)).

Gelu M. spunea...

Fiecare devine ce vrea. Doar e democrație. Evident că nu putem fi toți lupi. ☺ Unii trebuie să fie oi, să aibă şi lupii ce mânca...😅

Ema M. spunea...

Vai de armonia de care vorbeam, daca pana la urma o sa ne mancam unii pe altii:))!

Gelu M. spunea...

Pe pâine? Sau cu miere? ☺😂

Ema M. spunea...

Amandoua! ;)
:))

Gelu M. spunea...

Abia aştept... ;-) ))