sâmbătă, 7 februarie 2015

Maimuțele

Cu accent pe penultima silabă. Ce face unul, să facă to(n)ți!
Se spune că imitația, prin copierea unor atitudini, gesturi sau acțiuni, este una dintre cele mai directe forme de a complimenta, a măguli sau a flata pe cineva. Chiar, sau mai ales, în absență.

M-am apucat de sport când nimeni nu era interesat de asta. Încă din copilărie, când alții încă se jucau prin nisip. Apoi s-au apucat de sport mai mulți. Mai mult sau mai puțin. Dar mi-a plăcut punerea lor în mișcare. Chiar dacă mânați de spaima kilogramelor în plus sau a ”concurenței din piață”.

M-am apucat de școală, am dat la facultate, am aprofundat câteva domenii. Mulți au călcat pe urmele mele chiar dacă labele lor erau mult prea mari față de antemergător. A fost haios să vezi mutre vesele preocupate de domenii ce nu le-au folosit la nimic ulterior în viață. Au rămas, să sperăm, cu o cultură generală.

M-am angajat la privat, plecând de la stat. Doi inși au făcut asemănător în anii imediat următori. Au fost dați afară în nici șase luni, au revenit la matcă. Au avut noroc că au fost reprimiți, pe vremea acea la stat era un du-te-vino fără lesă.

Am plecat de la antreprenorul român în corporație, doar unul a reușit același traseu, Ana și-a prins urechile pe drum și cu nașterea și ulterior cu copilul problematic, ceilalți nici n-au mai avut timp c-a venit criza. Îmi pare rău că nu s-au grăbit mai mult. Felicitări și mulțumiri celor trei domnișoare care mi-au deschis mie drumul și ochii.

Am părăsit corporația pentru afacerea mea personală. Un val de cinci-șase au făcut la fel în anii următori. Cu doi dintre ei fac bani și voie bună și astăzi. Îi salut acum și aici!

Am investit în piața financiară și imobiliară. Au mai încercat vreo trei-patru, timid, dar toți au făcut-o târziu, pe vârf, eu mă lăsasem deja demult de astea, deși au primit avertismente că-i foarte-foarte târziu, frângându-și gâtul imediat la căderea bruscă a pieței. Doar unul dintre ei făcuse, din greșeală, o investiție excelentă în Iancului sau Dimitrov, nu mai țin minte exact, dar s-a speriat ca un pui de găină blond și pricăjit ce era și a rupt ața pierzând o oportunitate imensă cu care nu se va mai întâlni probabil niciodată în viața asta. Exact cam cum este cu certificatele index petrol brent astăzi.

Au fost ani când schimbam mașinile cam la un an. Maximum. Au fost mai mulți care au luat virusul ăsta. Unuia i-am stricat și căsnicia, involuntar, pentru că insul nu mai avea frână. Ea e și acum supărată pe mine că i-am stricat bărbățelul. Bărbățelul se bronzează tolănit chiar acum. Alți doi amici mă întreabă și astăzi când îmi schimb mașina actuală pe care o am deja de aproape doi ani. Vor să-și cumpere și ei altceva, dar nu s-au hotărât ce. Le răspund mereu că și joaca asta s-a terminat pentru mine. Acum eu caut plăcerea în altă parte, în epidermă caldă, nu în alcantara încălzită.

Am început să scriu pe blog(uri). În următorii trei ani am aflat că încă două persoane s-au apucat de treaba asta, tot incognito. Nu trebuia, este loc destul pentru toa(n)tă lumea. Iar pe una dintre domnișoare, cea mai suplă și mai drăguță, am susținut-o mereu să facă tot ce-i place. Fără să mai dea justificare nimănui. Eu nu iau nici o taxă pe idei. Le dau gratis, așa cum am scris și în josul blogului. Nu am copyright. Se pot lua textele oricum, nu cer nici un șfanț pe ele. Nu asta mă interesează. Și oricum o facem de plăcere, nu, I.?!?

Am hotărât să fac pace cu neamurile, familia, mama și sora mea. Pe taică-miu l-am băgat în pământ, asta a fost alegerea lui și a Bunului Dumnezeu, așa că nu mai trebuie să mă mai împac și cu el. Au făcut și alții pace imediat după mine și cu mine. M-am bucurat teribil, mai ales că nu mai erau lângă mine nici tata, nici CFG, nici dl MC - oameni cu care mă sfătuiam și pe care mă bazam cândva.

Intenționez să îmi îmbunătățesc relațiile cu mine însumi. Vast proiect.
Să fac pace cu mine însumi. Știu, e greu. 
Să mă iert. Știu, e foarte greu.
Să mă accept așa cum sunt. Asta pare imposibilă azi.
Să fiu mai liniștit și mai zâmbitor de la zi la zi. Lucrez la asta cu rezultate din ce în ce mai bune...

Oare s-o mai lua cineva și acum după mine?

5 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.