Ziua îndrăgostiților. Serios?

Am iubit două femei teribil de mult în viața mea. Cu una, I., am fost într-o relație destul de scurtă, vreo patru ani și jumătate - aproximativ, dar a fost prima mea iubire și poate cea mai intensă. Cu cea de-a doua, C., am fost vreo treisprezece sau patrusprezece ani împreună și nimeni nu știe dacă nu cumva mai suntem încă. Eu nu știu ce să zic, cred că s-a terminat demult. Dar asta este o altă discuție. Iar acești ani petrecuți împreună au fost cei mai frumoși, productivi și veseli ani din viața mea. Am iubit-o cum nu credeam că voi mai fi în stare după prima mea dragoste, dar ea mi-a dovedit, cu răbdare și înțelegere, că mereu este loc pentru o nouă poveste de dragoste. Am realizat cu această femeie aproape tot ce mi-am dorit și mi-am sau ne-am propus. O piesă rară, deosebită. Nu cred că voi mai găsi curând ceva de acelaşi calibru.

Restul relațiilor sunt de ignorat, chiar neglijabile, au venit și au plecat când au vrut ele. Nu le-a forțat și reținut nimeni peste justa măsură. Care este diferența, una dintre ele, între primele două femei extraordinare și celelalte pe care soarta mi le-a scos în cale?

Felul în care se raportau la data de 14 februarie. Așa zisa zi a îndrăgostiților. Îndrăgostiților de ce? De însemne, probe și dovezi palpabile la comandă? Poate a oportuniștilor și interesaților de marcare imediată a profitului. Sau a oportunistelor. Că tot e bursa acum pe creștere şi certificatele index petrol brent pe creştere.

I. și C. nu dădeau nici o importanță acestei zile. Nici una. Deh, femei puternice. Ele se bucurau de relația noastră zi de zi, fără să facem caz de ziua de 14. Sigur că ne alintam și pe 14 februarie, sărbătoare importată pe nemestecate, ne și cadoriseam câte ceva ostentativ, dar nu conta ziua. Ani de zile, prinși cu alte treburi și gânduri, ne  aduceam aminte că fusese aşa zisa ziuă îndrăgostiților ieri. Sau alaltăieri. Nici eu nu dădeam doi bani pe ziua îndrăgostiților. Nu dau nici un ban nici astăzi. Cum nu dau nici un ban nici acum nici pe nuntă.

De ce trebuie să fie o singură zi din an în care să celebrăm dragostea noastră? 
De ce ce nu sărbătorim mai des iubirea? 
De ce nu facem asta zilnic? Da, zilnic. Ce-i așa greu? Cu gesturi simbolice, desigur, nu trebuie să cheltuiești o avere ca să dovedești cuiva afecțiunea. Ce vrei să dovedeşti plătind mult pe un cadou pe 14? Sau ce crezi că plăteşti astfel? 
Doar infantilii sau limitații , ori cei care chiar nu au sau nu cunosc altă formă de exprimare a dragostei - unul, pentru care am jos pălăria a și recunoscut asta ieri, fac așa. Și similarele lor apreciază asta. 
Cadoul simbolic e perfect!

Eu, dacă sunt rezonabil și cu bun simț - nu mi se întâmplă prea des - recunosc, și nu mă condiționez să plătesc ce consum - cum este și normal, de altfel, spun în felul următor: nu este nevoie de 14 februarie! Este o păcăleală a producătorilor de toate felurile pentru a-și vinde încă o dată produsele. Sau o păcăleală a unora asupra celorlalți sau celorlalte. Dar asta se va simți și observa doar mai târziu când conștientizezi că de fapt toată relația este de fațadă.

Dragostea nu cred că se rezumă la un cadou, sau cadouri, nici măcar costisitor. Iubirea nu cred că se limitează la câteva zile în an, nici cu Dragobetele cel ignorat nu mi-e ruşine, în care s-o celebrezi cu fast și ostentație. E cu atât mai grav să pui valoare financiară într-un cadou ca să compensezi ... altele. Sau ca să condiționezi sau forțezi răspuns pozitiv din partea cealaltă.
Ea, dragostea, cred că cel mai bine şi puternic se manifestă și exprimă zilnic și prin fapte, de cele mai multe ori nici măcar vorbele nu mai sunt necesare.