marți, 10 februarie 2015

Corupția ca un cancer

Oameni mult mai deștepți și mai informați decât mine fac diverse scenarii și aduc diverse explicații. Ei propun o grămadă de soluții acestui flagel ce a cuprins România în ultimii 25 de ani. Văd o preocupare a multora pentru acest subiect și o ignorare a altora cel puțin la fel de importante. 
Eu voi fi mai puțin detaliat. Scriu mai simplist, mai la obiect. La final voi face și eu o (singură) propunere.

Sunt o grămadă de întrebări în preambul:

  • sunt sau nu implicați transpartinic toți în acest proces? Se pare că da, ciolanul n-are culoare politică.
  • ar trebui cumva asanată întreaga clasă politică actuală?
  • avem oare ce să punem în loc? Mai există oameni necorupți în Ro?
  • sunt serviciile parte a unui plan de decapitare a vechilor șacali? Sunt tinerele hiene, din același material și având aceleași apucături cu cele bătrâne, favorizate și lăsate în libertate azi pentru a putea fi folosite, șantajate și eventuale arestate în viitor dacă nu răspund corespunzător la comenzi?
  • dacă acest cancer este atât de adânc infiltrat în politică, presă, economie, justiție, poliție, armată, biserică, sănătate, servicii, mass-media, alte instituții de prestigiu și control ale statului, ... etc, etc ..., cine ne garantează că tăind doar niște negi de la suprafață nu favorizezi dezvoltarea mai puternică în subterane și protejat acoperit a infecției?
  • de ce nu s-au dat drumul la dosare acum 3-5-7 ani când deja probatoriul era complet și concludent? Ce, atunci nu se putea investiga? Nu? De ce?
  • oare de ce marea majoritate a chestiunilor aruncate zilele acestea sunt doar praf în ochi și petarde de camuflare?
  • dar dacă ce spune ea este măcar 25% adevărat? Nu-i suficient de grav ca un interlop să stea de vorbă cu nr 2 din SRI? Mai contează dacă a dat sau altul a primit, indirect, bani?
  • de ce nu ne este prezentat nici un lucru concret, nici o faptă probabilă, nici un personaj cu adevărat important?
  • de ce graba asta teribilă de a aresta o femeie? La bărbați amânau la nesfârşit şi sunt vreo 2-3 chiar în acest moment cu cererile mai vechi ca ale ei, dar neaprobate încă nici pentru cercetare.
  • nu cumva este doar o perdea de fum și un circ prin care se încearcă redirecționarea atenției populației de la probleme cu mult mai importante și mai grave?
Războiul bate la ușă lângă noi, la doar câteva sute de kilometri distanță, dar noi nu suntem pregătiți de nici un fel. Și nici nu ne interesează asta. Noi ne preocupăm timpul cu can-can-urile și cu scenarita cronică ce băltește pe aceste meleaguri. 

Unii consumă energia unui popor anesteziat cu niște genți, cu niște pantofi cu toc și cu un așa-zis sex-appeal al unei femei probabil cândva cochetă. Dar pentru că este venită dintr-un neam la care tinerețea trece mai repede, este și ea trecută demult și având un cap cât banița și spatele şi brațele mai late și mai puternice decât ale multor halterofili. Chiar sunt orbi unii bărbați?!?
Astea sunt cele mai importante preocupări ale noastre?
Am rezolvat toate problemele din învățământ, din sistemul de sănătate, din justiție, din infrastructură? E clară istoria cu revoluția şi cu mineriadele şi cunoaştem şi am pedepsit vinovații?
Să fim serioşi. Nu ipocriți. Şi cu ouă. Ca ale Elenei.

Propunerea mea, ușor utopică se pare, este de a-i grația de pedepsele penale pe toți acești care au furat din avutul țării cu nerușinare. 
Eu i-aș trimite acasă, n-aș cheltui alți bani cu ei prin pușcării. Chiar le-aș mulțumi pentru ceea ce au făcut strângând atâția bani. Apoi le-aș confisca toată averea dovedită în instanță ca ilicită sau nejustificată de veniturile licite și impozitate realizate. 

Se pare că ori n-avem legislație în acest sens, ori nu ne dorim cu adevărat să stârpim acest fenomen al corupției și jafului.

Restul e circ. Pâinea de mâine se pare că nu interesează pe prea mulți.

3 comentarii:

  1. Am ajuns sa cred in inceputul sfarsitului, atat de putine sperante in bine mai am...
    Si, un da!Painea de maine nu mai intereseaza pe multi, de prea multa vreme!

    RăspundețiȘtergere

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.